Prețurile de transfer nu mai sunt de mult un subiect rezervat marilor corporații. Orice companie care face parte dintr-un grup, indiferent de mărime, se lovește mai devreme sau mai târziu de cerințele tot mai stricte privind documentarea tranzacțiilor între părțile afiliate. În ultima perioadă, schimbările din zona reglementărilor fiscale aduc obligații suplimentare și modificări semnificative în modul în care aceste prețuri trebuie justificate. Dacă ești antreprenor, contabil, consultant sau pur și simplu implicat în zona financiară a unei firme cu legături intra-grup, e bine să știi ce s-a schimbat.
Ce sunt prețurile de transfer și de ce contează?
Prețurile de transfer se referă la sumele la care o companie dintr-un grup vinde bunuri, prestează servicii sau cedează drepturi către o altă companie din același grup. Autoritățile fiscale vor ca aceste sume să fie stabilite la un nivel de piață, ca și cum tranzacțiile ar fi avut loc între entități independente. De ce? Pentru a preveni transferul profiturilor dintr-o jurisdicție în alta, în special din țări cu impozitare ridicată în țări cu fiscalitate redusă.
Până nu demult, unele companii se mulțumeau cu o documentație sumară, sperând că riscul unui control este redus. Schimbările recente în legislația românească modifică acest peisaj.
Ce s-a modificat concret?
În 2024 și 2025, mai multe acte normative și ordine ale ANAF au adus schimbări importante. Vorbim despre actualizarea pragurilor de semnificație, extinderea categoriilor de contribuabili obligați să întocmească dosarul prețurilor de transfer, precum și modificări legate de conținutul dosarului și termenele de prezentare.
Pragurile de semnificație au fost revizuite.
Anterior, pragurile pentru care se impunea automat întocmirea dosarului erau destul de ridicate, astfel că multe companii mici și mijlocii nu intrau în vizor. În prezent, acestea au fost reduse, iar unele tranzacții care înainte nu necesitau documentare detaliată acum trebuie susținute cu analize de comparabilitate și justificări clare.
De exemplu, tranzacțiile peste 250.000 euro/an pentru servicii sau împrumuturi intra-grup pot atrage obligația pregătirii unui dosar. Asta înseamnă că o firmă care până anul trecut nu avea nimic de raportat, acum trebuie să aloce timp și resurse pentru conformare.
Dosarul prețurilor de transfer trebuie pregătit proactiv?
Da. Nu mai e suficient să-l ai „la nevoie”. Autoritățile pot solicita dosarul într-un termen scurt, de obicei 10 zile lucrătoare de la solicitare. Dacă ai nevoie de săptămâni bune pentru întocmire, e deja prea târziu. Nerespectarea termenului aduce penalități, care pot deveni semnificative. Unele companii aleg să întocmească dosarul anual, chiar și când nu sunt în mod expres obligate, tocmai pentru a fi acoperite în cazul unui control.
Structura dosarului a fost clarificată.
Au apărut precizări detaliate privind conținutul dosarului. Trebuie incluse informații despre grupul de companii, structura acționariatului, organigrama, funcțiile îndeplinite de fiecare entitate, riscurile asumate și activele utilizate. Mai mult, analiza comparabilității trebuie susținută cu baze de date recunoscute și justificări solide privind selecția companiilor de comparație.
Autoritățile devin tot mai interesate de substanța economică a tranzacțiilor, nu doar de forma lor juridică. Dacă o companie spune că furnizează servicii de consultanță grupului, trebuie să demonstreze că are personal calificat, documentație internă, rezultate vizibile. Simplul fapt că a emis o factură nu mai este suficient.
Ce presupune analiza comparabilității?
Aceasta este una dintre cele mai tehnice și mai importante părți ale dosarului. Practic, stabilești dacă prețurile practicate în cadrul grupului tău sunt aliniate cu ceea ce ar accepta o companie independentă. Se caută firme similare, din aceeași industrie, cu o dimensiune comparabilă, care să fi făcut tranzacții similare în condiții de piață.
Procesul nu e simplu. Necesită acces la baze de date specializate, cunoștințe de statistică, înțelegerea funcționării pieței și o bună doză de judecată profesională. Unele firme aleg să externalizeze complet acest proces către specialiști, mai ales când mizele sunt mari.
Ce impact are legislația internațională?
România e parte a unui cadru mai larg. Proiectul BEPS (Base Erosion and Profit Shifting) al OECD a influențat puternic modificările din legislația locală. Cerințele privind documentarea tranzacțiilor intra-grup sunt tot mai aliniate la standardele internaționale. Asta înseamnă că nu e suficient să fii în regulă doar cu cerințele ANAF. Dacă firma ta face parte dintr-un grup cu entități în alte state, trebuie să ai grijă ca documentația să fie coerentă la nivel global.
Totodată, autoritățile fiscale din diferite țări colaborează între ele. Dacă în România s-a depus un dosar într-un anume fel, iar în alt stat același grup a susținut altceva, diferențele pot atrage suspiciuni și controale coordonate.
Care sunt riscurile nerespectării reglementărilor?
Amendamentele recente din Codul de procedură fiscală au întărit puterea autorităților. În lipsa unui dosar bine pregătit, ANAF poate ajusta profiturile companiei și impune plăți suplimentare de impozit pe profit. La acestea se adaugă penalități de întârziere și dobânzi. În unele cazuri, se poate ajunge la controale mai ample, care depășesc sfera prețurilor de transfer.
Există și riscul reputațional. Un control cu ajustări semnificative poate afecta relația cu partenerii de afaceri sau cu băncile. De aceea, tot mai multe firme aleg să trateze documentarea prețurilor de transfer cu seriozitate, chiar și când nu sunt obligate expres de lege.