Sectorul tehnologic din România a traversat o tranziție brutală în ultimii ani, trecând de la statutul de domeniu strategic, protejat prin facilități fiscale, la cel de sursă principală de venit pentru un buget de stat aflat în criză. Eliminarea treptată a scutirilor de impozit pe venit pentru angajați și înăsprirea drastică a condițiilor pentru microîntreprinderi au erodat marjele de profit ale freelancerilor. Perspectiva anului 2026, cu un impozit pe dividende prognozat să urce la 16%, transformă activitatea independentă într-o provocare financiară majoră.
Bulgaria a devenit o destinație tot mai frecventată de programatori, consultanți software și specialiști în securitate cibernetică. Vecinii de la sud propun un mediu fiscal care amintește de „vremurile bune” din România: taxe mici, stabilitate legislativă și digitalizare accelerată. Totuși, mirajul unui impozit redus nu trebuie să te orbească în fața realităților juridice. Dubla impunere este un risc real dacă structura transfrontalieră nu este configurată corect.
Matematică fiscală pentru profesioniștii digitali
Analiza comparativă a cifrelor validează interesul crescut pentru jurisdicția bulgară. O firmă în Bulgaria funcționează pe baza unei cote unice de impozitare a profitului de 10%. Acest procent rămâne fix, indiferent dacă scrii cod pentru o aplicație mobilă, oferi mentenanță pentru servere sau faci design UX/UI. Sistemul nu discriminează între coduri CAEN și nu impune plafoane de rentabilitate arbitrare.
Diferența majoră se simte la distribuirea rezultatelor financiare. Impozitul pe dividende în Bulgaria este de doar 5%. Comparativ cu sarcina fiscală compusă din România (impozit pe profit + 16% dividende + CASS plafonat la niveluri ridicate), economia anuală este substanțială. Pentru un freelancer cu venituri medii spre mari, suma salvată poate echivala cu bugetul necesar pentru achiziția unui autoturism sau pentru investiții imobiliare. Banii rămân la tine, nu la stat.
Iluzia rezidenței de hârtie și riscurile asociate
Mulți antreprenori cad în capcana simplificării excesive, crezând că simpla înregistrare a unei entități la Ruse rezolvă toate problemele, în timp ce ei continuă să lucreze din sufrageria din București sau Cluj. Principiul fiscal internațional al „locului conducerii efective” permite autorităților române (ANAF) să impoziteze o companie străină dacă demonstrează că deciziile strategice și activitatea operațională se desfășoară, de fapt, în România.
Această situație generează riscul dublei impuneri, unde ambele state revendică dreptul de a taxa aceleași venituri. Evitarea acestui scenariu necesită o planificare strategică pentru orice mutare firmă în Bulgaria. Soluția constă în crearea și dovedirea „substanței economice” (economic substance) pe teritoriul bulgar.
Elementele care demonstrează substanța economică pentru un freelancer includ:
- Sediu operațional real: Închirierea unui birou fizic sau a unui spațiu într-un hub de co-working din Bulgaria, dotat cu infrastructura necesară (internet dedicat, servere).
- Infrastructură hardware: Achiziția laptopurilor, monitoarelor și a altor echipamente pe firma din Bulgaria și utilizarea lor preponderentă pentru activitatea acelei firme.
- Prezența fizică: Deplasări frecvente pentru administrarea afacerii sau, varianta ideală, mutarea rezidenței fiscale personale.
Mobilitatea ca avantaj strategic
Natura activității tale îți oferă un atu pe care alte industrii nu îl au: independența geografică. Laptopul este biroul tău, iar codul poate fi livrat de oriunde există o conexiune la internet. Această flexibilitate face ca procesul de inregistrare firma Bulgaria să fie doar primul pas către o optimizare completă.
Orașe precum Varna, Burgas sau Sofia au devenit puncte de atracție pentru nomazii digitali, oferind un cost al vieții inferior marilor orașe din România și o infrastructură IT solidă. Schimbarea rezidenței fiscale personale în Bulgaria (prin petrecerea a mai mult de 183 de zile pe an acolo) îți oferă protecția totală a Convenției de evitare a dublei impuneri. În acest scenariu, statul român pierde orice drept de a impozita veniturile tale globale sau dividendele încasate, tu fiind supus exclusiv regimului fiscal prietenos de la sud de Dunăre.
Gestionarea contractelor internaționale și a TVA-ului
Piața de desfacere pentru freelancerii IT este, de cele mai multe ori, globală. Clienții din SUA, Marea Britanie sau Europa de Vest sunt standardul. În acest context, obținerea codului de TVA intracomunitar (VIES) este o etapă obligatorie înainte de emiterea primei facturi către un partener din UE.
Această înregistrare permite facturarea serviciilor B2B în regim de taxare inversă (fără TVA), menținând competitivitatea ofertei tale. Pentru clienții din afara Uniunii Europene (de exemplu, SUA), facturarea se face de asemenea fără TVA, locul prestării fiind considerat la sediul beneficiarului.
Legislația bulgară oferă și avantajul unei deductibilități mai largi a cheltuielilor de business. Achiziția de gadget-uri de ultimă generație, licențe software, abonamente la servicii cloud sau participarea la conferințe internaționale sunt considerate investiții necesare afacerii. Acestea diminuează baza impozabilă a profitului, un mecanism pe care legislația românească l-a limitat considerabil în ultimii ani.
Tranziția către sistemul fiscal bulgar reprezintă o opțiune solidă pentru freelancerii IT care doresc să își maximizeze veniturile nete. Această decizie nu trebuie privită ca o simplă formalitate, ci ca o relocare a centrului de interese economice. Respectarea regulilor privind substanța economică și colaborarea cu experți contabili locali transformă această oportunitate într-un model de business sustenabil, protejat de fluctuațiile politicii fiscale din România.