[Check against delivery]
Ioana Ene Dogioiu: Bună seara! Bine ați venit la conferința de presă de astăzi! După cum știți, ieri s-a încheiat un moment, un program foarte important pentru România, Planul Național de Redresare și Reziliență, a avut termenul de finalizare 31 august. Este cazul să facem un prim bilanț al acestui plan. Pentru început, ne va spune despre acest lucru câteva cuvinte domnul prim-ministru Ilie Bolojan, după care domnul ministru al investițiilor și proiectelor europene va prezenta un bilanț mai amplu și va răspunde la întrebările dumneavoastră și, ultimul, dar nu în cele din urmă, domnul președinte al Casei Naționale de Sănătate, domnul doctor Horaţiu Moldovan, va prezenta un proiect anume din cadrul PNRR, și anume, modernizarea platformei digitale a Casei Naționale de Sănătate. Pentru început, domnule prim-ministru, vă rog.
Ilie Bolojan: Bună ziua! Ieri am încheiat unul dintre cele mai importante planuri pentru dezvoltarea României, un program susținut de Uniunea Europeană, cel mai mare din ultimii ani, Programul PNRR, ceea ce înseamnă fonduri gratuite pentru România sau sume împrumutate la dobânzi mici puși la dispoziția țării noastre pentru a ne reveni și pentru a ne întări după pandemie, prin dezvoltarea infrastructurii și prin reforme profunde. Ce a însemnat acest plan pentru România, dincolo de cifre, aș da câteva exemple. Un proiect important este Autostrada Moldovei -1,5 miliarde euro pe tronsonul Focșani-Bacău. Un alt proiect important, care înseamnă proiecte în principal dedicate autorităților locale, țin de valul renovării – peste 1,8 miliarde euro pentru renovarea energetică a zeci de mii de clădiri, peste 4,6 milioane metri pătrați clădiri rezidențiale sau publice. Un alt proiect important este Cloud-ul Guvernamental, de peste 300 de milioane de euro, care este una dintre cele mai importante investiții pentru digitalizarea statului. Peste 30 de instituții publice sunt conectate deja în acest cloud, îl utilizează și asta înseamnă baze de date sigure și înseamnă infrastructură digitală pentru reducerea birocrației.
Pe componenta de energie, resurse regenerabile, peste 450 milioane euro pentru aproape 1.000 de Megawaţi din aceste surse regenerabile. Dotări moderne pentru zeci de mii de săli de clasă, pentru laboratoare, cu un impact direct asupra calității învățământului, prin reducerea diferențelor dintre școli- aici e vorba de 600 de milioane de euro. Un ajutor de peste 450 de milioane de euro pentru elevii vulnerabili din școlile în care abandonul școlar este mare, peste 2.000 de școli. Sume importante, peste 230 de milioane de euro pentru digitalizarea universităților noastre și pentru pregătirea acestora în vederea încurajării profesiilor digitale ale viitorului. De asemenea, peste 90 de km de rețele de apă și de canalizare au fost finanțate, în valoare de peste 55 de milioane de euro. Peste 300 de milioane de euro s-au alocat pentru împăduriri, peste 18.000 de hectare au fost împădurite și reîmpădurite și peste 130.000 de metri pătrați de păduri urbane, 8 spitale regionale, 1.200 de ambulanțe care au fost achiziționate cu impact direct asupra salvării de vieți și pentru întărirea capacității sistemului de urgență de a răspunde rapid în situații critice. Aici am avut peste 180 de milioane de euro. 25 de unități de terapie intensivă neonatală, în infrastructura medicală dedicată nou-născuților, peste 2.000 de cabinete ale medicilor de familie, 885 de unități locative pentru tineri din comunități marginalizate și multe alte proiecte.
Acestea sunt proiecte pe care cetățenii localităților noastre le simt, le vor vedea și le văd în viața de zi cu zi. La finalul acestei conferințe am să îl rog pe domnul Horaţiu Moldovan, președintele CNAS, să vă prezinte proiectul de modernizare al Casei.
De asemenea, am reușit să facem mai multe reforme, unele care țin de proiecte legislative, altele de hotărâri de guvern. Dacă ar fi să traducem toate aceste proiecte în cifre, din datele prezentate de Ministerul Proiectelor Europene, România a reușit o absorbție de peste 90% pe componenta de grant și de peste 95% pe cea de împrumuturi, urmând ca, în zilele următoare, să se clarifice toate sumele cu exactitate, după ce se centralizează toate datele.
Este un rezultat la care guvernul și guvernele pe care le-am avut au muncit în acești ani, dar presiunea mare a fost pe acest ultim an, în care am făcut eforturi importante pentru a debloca PNRR și pentru a renegocia ținte, jaloane, în așa fel încât România să nu piardă bani. La preluarea acestui mandat am găsit un program complet înțepenit, cu risc imens să se transforme într-un eșec major. Acest guvern și miniştrii care l-au compus au făcut ordine în el, l-au renegociat și au pornit motoarele cu toată puterea în așa fel încât să progresăm și să nu ratăm sume importante de bani. Dacă se putea mai mult, cu siguranță, în primul rând, dacă se începea din timp, dacă exista voință politică, iar sumele de bani pe care le-am pierdut sunt generate de sabotarea de către PSD a legii salarizării, lucru care ne duce nu doar la pierdere de bani, ci este un semnal antireformist și care ține și de scăderea credibilității față de piețe, față de partenerii noștri europeni – pentru că a fost un angajament pe care ni l-am luat – și ține atât de predictibilitate, dar și de stabilizarea unei cheltuieli structurale, de corectarea inechităților și a decalajelor pe care le avem în actualul sistem de salarizare. Eforturile reformiste trebuie continuate și în absența acestui program, în așa fel încât să putem să rămânem într-un sistem stabil și să nu ratăm etapa următoare. În energie am avut bani, dar, din păcate, ca efect al întârzierilor – și aici, pentru că nu au fost înlocuite capacitățile care trebuiau dezafectate -, am avut pierderi de bani și zona de energie a fost o preocupare constantă pentru mine, încercând să reducem cât mai mult pierderile și să avem un sistem energetic care asigură furnizarea energiei la prețuri acceptabile și constante în anii următoare. Gândiți-vă, de exemplu, că, dacă nu exista programul SAFE, care a venit să completeze PNRR, și componenta de autostrăzi era afectată, iar cele 4,2 miliarde de euro din programul SAFE au venit să completeze miliardele care au fost alocate din PNRR în așa fel încât astăzi să avem Autostrada Moldovei parțial deschisă și, până în 2030, să avem toată rețeaua de autostrăzi care duce spre Ucraina și spre Moldova operațională pe componenta națională în nord-estul României.
Capacitatea administrației noastre la finalul acestui program constatăm că lasă de dorit în multe locuri. Asta înseamnă că n-am făcut evaluări corecte, am supracontractat pe multe dintre programe. Gândiți-vă că doar pe transporturi am semnat contracte de 19,5 miliarde de euro, deși în faza aproape finală aveam 5,5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o supracontractare importantă care va trebui acoperită în anii următori din alte surse europene sau din bugetele naționale. De asemenea, am început târziu și fiecare program de acum înainte ar trebui ghidat de un sentiment al urgenței din prima zi, să nu lăsăm totul pe ultima sută de metri, pentru că asta înseamnă eforturi majore, riscuri de pierdere de proiecte și, în mod inevitabil, la miile de proiecte pe care le-am avut se înregistrează întârzieri, companii de construcții cu probleme, autorități locale cu capacitate administrativă scăzută și e o lecție importantă pentru SAFE, de exemplu, în așa fel încât să începem acest program cât mai susținut și să nu lăsăm lucrurile pe ultima sută de metri.
Pentru componenta de viitor, consider că aceste lecții trebuie să le internalizăm și viitorul guvern trebuie să fie cu atât mai atent cu bugetele din 2027, cu cât cele opt miliarde de euro aproximativ, care au fost anul acesta, pilonul principal de investiții din România, nu vor mai alimenta bugetul anul viitor și e foarte important, pe de o parte, să menținem componenta de investiții la o valoare importantă, dar, în același timp, acest lucru să se facă prin reducerea de cheltuieli și nu prin alte măsuri.
De asemenea, fondurile de coeziune nu trebuie neglijate, trebuie accelerată absorbția lor în așa fel încât ele să vină să completeze această reducere de investiții din PNRR. Măsurile de reducere a deficitului trebuie continuate și, de asemenea, traiectoria de deficit să fie respectată, pentru că doar în felul acesta evităm retrogradarea și complicațiile care pot apărea dintr-o scădere a ratingului României. Măsurile de până acum și-au arătat efectele, dar ele produc reducerea de deficit până la finalul acestui an și nu mai au capacitatea de a reduce deficitul anul următor, ceea ce înseamnă că, și în toamna acestui an, un aspect important pentru nou guvern ține de a găsi formulele pentru a nu crește fiscalitatea, pentru o eficiență mai bună a banilor publici și pentru o disciplină în cheltuirea banilor, inclusiv componenta de reducere de cheltuieli. La finalul acestei prezentări se cuvine să aduc câteva mulțumiri, pentru că acesta este un rezultat de echipă, nu este un rezultat legat de o persoană, de un minister sau de un guvern, ci foarte mulți actori au fost implicați. În primul rând, se cuvine să mulțumesc Ministerului Proiectelor Europene. Şi îi văd pe colegii noștri aici în sală, echipa pe care am văzut-o de mai multe ori în ședințele pe care le-am gestionat, care nu au fost întotdeauna cu concluzii bune, ne-am mai certat, ne-am mai împăcat, dar la final au făcut un efort important și cred ca PNRR s-a finalizat în cele mai bune condiții în care se putea finaliza, dat fiind contextul în care am fost. De asemenea, ministerele care au avut proiecte importante, ministerele care au fost o ancoră pentru absorbție, au avut o implicare majoră. Mă gândesc, de exemplu, la Ministerul Finanțelor, care a avut un rol determinant, pentru că aici a fost o combinație de fonduri europene, fonduri naționale, treceri de pe grant pe împrumut, o întreagă strategie, și echipa Ministerului de Finanțe s-a achitat cu brio de acest lucru; Ministerul Dezvoltării, cu foarte multe proiecte legate de autoritățile locale. Ministerul Mediului, Ministerul Educației, Ministerul Energiei, Ministerul Economiei – sunt ministerele care au avut proiecte multe, cu mulți parteneri și care au trebuit să gestioneze o formulă complexă. De asemenea, un rol important în absorbție l-a avut și Ministerul Transporturilor, pentru că au avut câteva proiecte mari, mai puține, dar cu impact financiar major, atât pe componenta de autostrăzi, dar și pe componenta de cale ferată.
Un rol important în toată această absorbție l-au avut autoritățile locale, având zeci de mii, practic, de proiecte mici, mari, de la dotări simple, într-o sală de clasă, la construcții de blocuri, la reabilitări de școli, cert este că a fost un efort național, inclusiv al acestora, și mulțumesc tuturor primărilor, consiliilor județene, consultanților, constructorilor, proiectanților, tuturor celor care au fost implicați pentru finalizarea acestui program. Acolo unde am avut o capacitate administrativă bună, la nivel local, unde lucrurile au început din timp, unde constructorii au fost serioși și au avut forță de a susține lucrările, acolo lucrările s-au terminat. Unde nu au fost îndeplinite aceste condiții, avem încă lucrări nefinalizate, estimez peste 2.000 – vom avea toate datele zilele următoare – și în aceste localități, primăriile, în principal, vor trebui să finalizeze lucrările până la sfârșitul anului din bugetele locale, iar în condițiile în care nu le vor finaliza, sper să nu ajungem în această situație, începând de anul viitor, vor trebui să achite și banii pe care i-au primit până în această perioadă, dar sper să nu ajungem într-o atare situație. Una peste alta, mulțumesc tuturor instituțiilor care ne-au susținut, instituții avizatoare, tuturor partenerilor care au făcut ca astăzi să avem acest rezultat. Se cuvine să închei cu o mulțumire adresată Comisiei Europene, echipei Comisiei Europene, tuturor celor care de la nivel tehnic ne-au susținut, au înțeles că întârzierile noastre înseamnă bani pierduți dacă nu se modifică ținte sau jaloane, și le sunt recunoscător pentru colaborarea și sprijinul care ni l-au acordat. Vă mulțumesc foarte mult! Îl rog pe domnul ministru Pîslaru să vină să vă facă prezentările de rigoare și să vă răspundă la întrebări. Vă mulțumesc foarte mult!
Ioana Ene Dogioiu: Vă rog, domnule ministru.
Dragoş Pîslaru: Doamnelor și domnilor, bună ziua! Ieri s-a încheiat oficial perioada de implementare a PNRR. Vă readuc aminte că este cel mai amplu mecanism de finanțare pus vreodată de Uniunea Europeană la dispoziția statelor membre. Am avut onoarea să particip la legiferarea acestui mecanism, fiind de raportor în Parlamentul European, co-raportor și acum este un moment cu adevărat de bilanţ și de lecții învățate. România a plecat inițial, în 2021, de la un plan care miza pe o valoare nerambursabilă de 14,24 miliarde de grant. Ulterior, aceasta a fost ajustată, după ce am beneficiat și de REPowerEU la 13,57 miliarde de grant, diferența fiind inițial de 14,94 miliarde de euro pe împrumuturi, acum ajungând în formula pe care o avem la final, la 6,54 miliarde de euro împrumuturi. În iunie anul trecut, când guvernul Bolojan a preluat, practic, gestiunea acestui plan și am avut onoarea să conduc Ministerul Investiției și Proiectelor Europene, PNRR era un program blocat. Din august 2025 se încerca deblocarea acestui program. Vă aduc aminte, Comisia Europeană a așteptat de la Guvernul României să constate că anumite achiziții pe tronsoane de autostrăzi fuseseră refăcute fără publicarea în jurnalul oficial al Uniunii Europene, deci, nu erau eligibile. În același timp, să constate că exista o supra-contractare de 47 de miliarde de euro pe un PNRR care avea 28 de miliarde în momentul respectiv, deci, practic, aproape de două ori mai mult. În același timp, Comisia Europeană avea așteptarea de la România să împingă în continuare reforme pe care le tot amânase și, practic, dialogul cu Comisia Europeană era cvasi-blocat, în condițiile în care Comisia Europeană aștepta un gest de minimă responsabilitate din partea României. Exista, în același timp, un haos managerial și o lipsă de transparență totală, nu existau instrumente de gestiune de tip tablou de bord sau ceva care să poată să monitorizeze progresul fizic și financiar al acestui program, ministerele de linie, așa-numiți coordonatori de reforme și investiții, având gestiunea portofoliilor lor. La momentul la care am venit, erau peste 25.000 de proiecte în PNRR și a fost momentul în care, cumva, aflându-ne – ca să înțelegem și cifrele – după o prefinanțare de patru miliarde, pe care a obținut-o România doar pentru faptul că a fost adoptat programul, a urmat apoi o cerere de plată 1, care era cu cea mai simplă structură, pe care a încasat-o România, într-adevăr, relativ ușor, după care, de la cererea de plată 2 programul a intrat în impas, având prima sumă pierdută la cererea de plată 2, vă aduc aminte, 16,19 milioane de euro pierdute. Iar la cererea de plată 3, care ar fi trebuit să fie undeva la nivelul anului 2022 – noi discutăm de încasarea acesteia în 2025, în 10 iunie- și practic aveam o cerere de plată suspendată, programul nu mai putea să depună alte cereri de plată, până când cererea de plată 3 nu se rezolva, și vă readuc aminte că cuprindea inclusiv reforme importante, cum a fost reforma pensiilor speciale, și cererea de plată 3, după cum vă spuneam, marca suspendarea, de fapt, a PNRR. Acesta este contextul în care am preluat PNRR, un context în care inclusiv în mass-media se discuta despre eșecul acestui program, dacă incluzi prefinanțarea, eram la 47% implementare, dacă excluzi prefinanțarea, evident, procentul era chiar mai mic. În acest moment suntem, după o cerere de plată 4, pregătită, aprobată, curat, cum am mai spus, de către Comisia Europeană, deci integral, și discutăm de 2,251 de miliarde de euro, încasată în iunie 2026. Discutăm apoi de cererea de plată 5, care a fost depusă pe 14 august, și care are o valoare netă de 2 miliarde în total, pe componenta de grant 1,6 și împrumutul 433, și pe care o estimăm, așa cum am mai spus, în zona publică, fără probleme. Acum mai avem cererea de plată 6, care trebuie depusă până la 30 septembrie, cu o valoare netă totală, scoțând prefinanțarea, de 4,3 miliarde. Pentru că discutăm despre ce s-a întâmplat în guvernul Bolojan, din toate țintele și jaloanele pe care le aveam de făcut, în cererile de plată 1, 2, 3, au fost șase investiții și 19 reforme. În cererile de plată 4, 5 și 6, deci, cele care au fost strict în gestiunea acestui guvern, discutăm de aproximativ 113 investiții și 48 de reforme, din care două sunt în acest moment în stadiul ca una să nu fie realizată – discutăm de legea salarizării – și una care să fie parțial realizată – și vorbim aici de decizia Guvernului României de a nu închide toate capacitățile care erau în calendarul de decarbonizare.
După cum vedeți, discutăm atât în sume de bani, cât și în efort administrativ și mai ales în finalizarea proiectelor de investiții și ale reformelor, de undeva, ca efort, două treimi din PNRR, efort care a fost făcut în intervalul 23 iunie 2025 – până în prezent, să spunem 31 august. Și aici se vede cu ochiul liber ceea ce v-am mai explicat, și anume, faptul că, din 2021 până în 2025, au fost, practic, ani de zile în care guvernările anterioare nu au făcut nici reformele care trebuia făcute și nici măcar n-au început sau finalizat vreo parte din investiția conform graficului. Vă readuc aminte că graficul inițial al PNRR avea zece cereri de plată, care erau menite să acopere cam două cereri de plată pe an, până la sfârșitul perioadei. Și lucrul acesta a fost extrem de evident când am preluat gestiunea PNRR, cu acel stadiu de blocaj.
Concluzia cea mai importantă din această conferință de presă este faptul că – și l-ați auzit și pe prim-ministrul Ilie Bolojan punctând – pe partea de grant, care a rămas neschimbată – deci, nu putem spune că a evoluat suma, discutăm de acei 13,56-13,57 de miliarde -, deci, vom avea o absorbție pe suma nerambursabilă de peste 90%.
Ca să înțelegem unde suntem astăzi: astăzi suntem cu cererea de plată 5, am ajuns la 78%; diferența până la 90% o vom avea din cererea de plată 6.
Aici mi se pare foarte important de menționat că, în mod evident, așa cum v-am mai spus, la fiecare dintre cererile de plată ai o componentă de grant și o componentă de împrumuturi. Cum în prezent suntem pe final de PNRR, la cererea de plată 6, suntem în mod următor:- pe partea de investiții, așteptăm dovezile de la ministerele de linie și estimăm că o sumă de 36 de milioane de euro este, în acest moment încă de clarificat, pentru a avea absorbție totală pe investiție, dar pe aceeași componentă de grant avem, după cum v-am spus, legea salarizării, cu un impact de 770 de milioane de euro, decarbonizarea, pe care o estimăm undeva în jur de 50 de milioane – aici este foarte importantă discuția în continuare cu Comisia, pentru că am avut deja o pre-negociere legată de diminuarea impactului penalizării – și ar mai fi niște sume marginale de ordinul milioanelor de euro legate de contractele pentru diferență, CFD-urile, pe reforma pieței de energie electrică. Deci, în total, discutăm de undeva la 860-870 de milioane de euro pe componenta de grant, care, bineînțeles, provin în cea mai mare majoritate din legea salarizării unitare. Asta face, de fapt, să avem acest 6,3% cu un semn de întrebare, deci, cu un risc ridicat de a nu putea să tragem banii. Din acest punct de vedere, vă pot spune că, pe componenta de grant, acesta este riscul final, pentru că investițiile sunt marginale, deci, le facem pe toate, riscul este absolut marginal, prin urmare riscul rămâne legat de reformele nerealizate, din care, evident, reforma-fanion, care ne lipsește, este cea legată de salarizarea unitară.
Și vă readuc aminte faptul că sunt niște lucruri foarte importante de punctat în PNRR-ul acesta. Noi nu am avut niciodată la Bruxelles vreun inamic al PNRR. Totdeauna, problemele noastre au fost legate de incapacitatea unor partide, mai ales a PSD, de a înțelege, de fapt, ce este PNRR și ce șansă este pentru România în materie de reforme și investiții. Vă readuc aminte discuțiile pe care le-am avut pe pensiile speciale și dezbaterea pe care am avut-o – și dacă acest guvern și, mai ales, prim-ministrul nu insista, nu recuperam din cererea de plată 3 mai nimic; așa, am recuperat peste 300 de milioane de euro. Vă readuc aminte discuțiile care au avut loc legate de redresarea deficitului bugetar. La vremea respectivă s-a insistat poate prea puțin pe faptul că acele lucruri pentru care guvernul și-a asumat răspunderea făceau erau jalon, de fapt, în PNRR și, cumva, este foarte interesant acum că PSD, de pe margine acum, din opoziție, contestă acele măsuri, uitând două lucruri: 1 – că atunci le-a votat cu două mâini și 2, un lucru esențial – că erau jaloane din PNRR. Să ne lămurim până la urmă care sunt lucrurile pe care dumnealor le susțin. Prin urmare, acum sunt într-o plângere legată de faptul că am adoptat reforme care au afectat oamenii; la vremea respectivă nu era acest lucru de interes pentru dumnealor; acum pozează în mari protectori ai PNRR, în condițiile în care le revine aproape integral ceea ce înseamnă amânările acestea de reformă.
Dar să ne concentrăm pe lucrurile bune, că până la urmă asta mi se pare important.
Pe componenta de împrumut – doar ca să punctez și aici -, reformele de pe zona de împrumut sunt niște reforme care au fost realizate în cea mai mare parte. Să spunem că pe partea de reforme sunt doar anumite acte subsecvente la Codul urbanismului care ar putea să ducă la un risc de câteva milioane de euro, apropo de reforme – și aici cred că se poate negocia să diminuăm acest lucru cât mai mult. Pe partea de investiții, vă readuc aminte că, în ultima renegociere, am avut o foarte mare deschidere a Comisiei Europene, astfel încât să ajungem la posibilitatea recepției pe componente esențiale, și asta cumva ne-a ajutat foarte mult ca, mai ales pe portofoliile de la Ministerul Dezvoltării, să putem recepționa o serie întreagă de proiecte mari – discutăm de portofolii foarte mari aici – și evident aici vom avea probabil, conform discuțiilor cu Comisia Europeană, 5% care va fi diminuat, pentru cele care sunt îndeplinite cu recepție parțială. Noi estimăm în acest moment ca acest efect să fie de circa 94 de milioane de euro și, per total, dacă ar fi să cumulăm cu alte zone unde mai avem niște semne de întrebare până primim documentele finale de la ministere, estimarea noastră este de circa 100 de milioane de euro pe zona de împrumut care are un semn de întrebare.
Dacă facem aceste calcule și le punem cap la cap, rezultă că, din partea de granturi, deci, de 13,56 miliarde de euro, avem 410 milioane de euro pe care le moștenim tot de la guvernările anterioare – vă readuc aminte de guvernanța corporativă și de faptul că pensiile speciale, cu bunăvoința unui sistem de justiție care a trenat lucrurile, am ajuns ca pensiile speciale să le adoptăm undeva după termen -, dar 410 milioane de euro sunt pierduți în zona de grant din cererea de plată 3, din trecut, și la care s-a adăugat, după cum spuneam, 867-870 de milioane de euro, mai ales din legea salarizării, de 770. Și așa se ajunge la acea cifră de 90,58 – peste 90% rata de absorbție pe grant.
După cum v-am spus în a treia zi de mandat, obiectivul nostru a fost să folosim granturile, și eu asta am făcut. Și în acest moment, cu mâna pe inimă, pot spune că efortul acesta disproporționat din ultima perioadă de a încerca să remediem ce nu s-a făcut cinci ani ne duce la acest procent.
Pe partea de împrumut, avem 10 milioane de euro – 16 milioane sumă brută – din cerea de plată 2, 44 de milioane din cererea de plată 3 și circa 100 de milioane de euro din cererea de plată 6, rata de absorbție depășind 97%. Bineînțeles, aici putem spune că, evident, discutăm de niște sume diminuate pe componenta de împrumut și vreau să reflectăm corect partea aceasta legată de faptul că România a decis să nu mai tragă atât cât avea inițial pe zona de împrumut.
Pe partea de împrumut, în primul rând, discutăm de 4,2 miliarde, care fuseseră proiecte cu licitații care au fost făcute praf de Ministerul Transportului din vremea respectivă – puteți analiza dumneavoastră cine era ministru în vremea respectivă -, confirmat de Comisia Europeană, de altfel, și care au trebuit mutate pe SAFE, în condiții de împrumut care se ne permită să fim la o dobândă mică și pe o perioadă mai lungă.
Apoi, într-o altă zonă de corifei care acum critică tot ce se poate în zona sănătății, discutăm de o serie de 10 spitale care au trebuit să fie mutate de pe PNRR pe Politica de Coeziune, în Programul de Sănătate, și care vor fi terminate cel mai probabil undeva anul viitor. Şi discutăm aici, practic, de modul în care am gândit salvarea acestor programe, am discutat direct cu comisarii, cu Fitto și cu doamna Mînzatu, pentru a obține aceste mutări în politica de coeziune și cred că este un lucru foarte important să menționăm că cele 10 spitale se vor adăuga la cele 7 pe care le-am inaugurat deja și le-am finalizat pe PNRR. Este foarte important să rămânem aici cu aceste lucruri și este firesc ca România, până la urmă, să fie atentă cât se împrumută, pentru că lucrurile astea se duc direct în deficit. Aș mai vrea să vă spun că undeva în bucătăria internă România a reușit să-și optimizeze – și aici a fost relația foarte bună cu Ministerul de Finanţe – pe partea de costing și lucrurile astea le știe mai puțină lume și mi se pare important să le menționăm acum, și anume, faptul că impactul asupra bugetului de stat a fost diminuat cu circa 1 miliard de euro prin transferul de pe împrumuturi pe granturi și invers acolo unde a fost cazul.
Și mi se pare acum important să ne uităm și pe câteva din lucrurile fundamentale pe care le-am avut în PNRR, domnul prim-ministru Ilie Bolojan a menționat câteva foarte importante, eu aș vrea să menționez alte câteva care sunt importante. La zona de feroviar, pe lângă kilometrii de cale ferată. avem 36 de locomotive electrice modernizate și 64 de vagoane.
Aș vrea să discutăm un pic de partea legată de transformare digitală, să nu uităm cele 2,1 milioane de cărți de identitate electronice care au ajuns la români, faptul că exista o țintă mai ambiţioasă devine irelevant, pentru că până la urmă am plătit pentru cele care au fost distribuite.
Avem zona de Cloud guvernamental, cu 33 de instituții publice care acum sunt arondate și care mi se pare iarăși foarte importantă.
Cred că este important să discutăm un pic de domeniul educației: 4.199 de școli din România dotate cu laboratoare IT noi și 5.256 de școli cu echipament tehnologic. Suntem cu 93.954 de săli de clasă, cabinete școlare și alte spații educaționale care au fost reabilitate, 110 crește și cred că aceste rezultate pentru sistemul de educație se resimte în toată țara.
As vrea să vă spun două cuvinte despre portofoliulb pe care l-am avut la MIPE, la Ministerul Investiţiilor și Proiectelor Europene. Ministerul nostru a gestionat direct bani, am avut o absorție de 100% a banilor din PNRR, am avut în gestiune instrumentele financiare, vă readuc aminte că am folosit 400 de milioane de euro și am generat investiții de 2,4 miliarde pe partea de equity. Am avut garanții de portofoliu pentru IMM-uri de peste 500 de milioane de euro. Am atins astfel peste 1.500 de beneficiari finali. Am avut digitalizarea IMM-urilor. Am avut zona care e mai puțin cunoscută de muzee și de rute istorice, rute turistice și culturale și cred că este foarte important să le mulțumesc colegilor mei de la MIPE nu doar pentru rolul de coordonator național, ci și pentru rolul pe care l-au avut în implementarea directă. Şi aici aș vrea să adaug și programul REPower, unde am avut rate de peste 100% și pe partea legată de locuințe renovate, 13.866 de gospodării renovate și, atenție, 121.000 de vouchere care au fost date pentru panouri fotovoltaice. Mi se pare un lucru foarte important că am ajuns într-un număr atât de mare de gospodării.
Aș vrea să mă îndrept către încheiere, cu câteva lucruri importante. Ce urmează? Joi voi avea o discuție cu echipa de la SG REFORM cu privire la, bineînțeles, legea salarizării și partea de decarbonizare, care sunt cele două reforme, repet, una pe care nu am terminat-o la timp, cealaltă în legătură cu care am decis, inclusiv prin document în cadrul guvernului, să amânăm calendarul de închidere. Bineînțeles, voi avea în discuție și modul în care se desfășoară paşii următori, închiderea cele de plată 5 și depunerea cererii de plată 6. Și este important să știm, deci, că, pe data de 7 septembrie, așteptăm ca toate ministerele de linie să își primească documentele. Pe data de 15, conform inclusiv legii de închidere a PNRR, le vom primi și noi centralizat la coordonatorul național. Pe data de 30 ar trebui să trimitem cererea de plată și, apoi, bineînțeles, o să fie o perioadă din 30 septembrie până în luna noiembrie, deci, toată luna octombrie cu siguranță, în care vom negocia document cu document. Asta este o muncă care e mai puțin vizibilă și foarte, foarte importantă, ca să putem trage linie pe banii pe care îi avem.
Aș vrea să vă menționez că experiența legată de PNRR ne oferă, într-adevăr, niște lecții foarte importante. Și anume: nu lipsa resurselor este principala provocare, ci capacitatea noastră de a le folosi, a administra eficient, într-un mod coerent și rapid, care să urmărească până la urmă creșterea economică și dezvoltarea societății. Prima lecție crucială este să evităm fragmentarea. PNRR a fost, într-un fel, un program care a fost cu multe promisiuni către toată lumea și cred că în viitor ar trebui să avem o abordare integrată și să ne prioritizăm investițiile. Al doilea lucru care mi se pare foarte clar este coordonarea națională. Cred că este nevoie de o coordonare națională cam în genul celei pe care l-am propus noi, cu un tablou de bord, dar care să fie făcut de la început, și cu un sistem informatic integrat, în care să fie un sistem care să fie disponibil pentru toată lumea. Avem neapărat nevoie de a avea o coordonare bine așezată pentru aceste lucruri.
Pe partea de reforme, cred că este crucial un pact național de la început cu privire la reforme. Cred că reformele trebuie să depășească ciclurile electorale și să ne menținem angajamentele asumate de România. Nu în ultimul rând, aș vrea să sper că pentru viitorul program, care se va numi PPNR, deci, de la PNRR la PPNR, Planul de Parteneriat Național și Regional, unde vom avea un buget de trei ori mai mare decât PNRR-ul, până la urmă, aproape, va fi nevoie de o mobilizare națională și de o arhitectură în care fondurile naționale, fondurile europeane și banii privați și investiția în privat să fie puse împreună într-un raport de circa o treime, o treime, o treime și asta este o viziune foarte importantă pentru viitor.
În final, aș vrea să mulțumesc colegilor mei de aici din sală, Laurenţiu, Floriana, Bogdan și Ruxandra și toți ceilalți colegi pe care ne-am bazat în această perioadă, e o echipă care a muncit enorm și le sunt recunoscător atât lor, cât și colegilor din celelalte ministere pentru efortul ieșit din comun. La rândul meu, aș vrea să vă spun, Comisia Europeană chiar a fost aliatul României în perioada aceasta și cele două luni de renegocieri credeți-mă că au fost în interesul României și de aceea avem rezultatele pe care le avem. Mă voi opri aici, evident, vă stau la dispoziție pentru întrebări, dar cred că este un moment în care, dacă ne uităm în țară, și am făcut acest exercițiu, n-a existat unitate administrativ-teritorială neatinsă de PNRR și, oricât de mult s-ar certa oamenii în zona politică, aceste efecte nu numai că se văd deja în diverse aspecte ale vieții românilor, dar se vor și simți. Cred că, în trimestru 3, vom avea inclusiv un impact economic ca urmare a acestui rezultat foarte bun și în trimestru 4 la fel și inclusiv în ceea ce privește modul în care România va fi văzută, cu absorbții de peste 90%. Mulțumesc. Vă rog.
Reporter: Bună ziua. Domnule ministru, această pierdere de 770 de milioane de euro pentru legea salarizării, cum se calculează mai exact? România dă banii înapoi sau nu îi mai primește? Şi să ne spuneți și care va fi sancțiunea, există o penalizare?
Dragoş Pîslaru: Nu există penalizare. Singura penalizare este că noi puteam să avem o absorbție de 97% dacă luăm în calcul ce se pierduse în cererea de plată 3 și pierdem, pe această reformă, circa 5% din PNRR, în sensul că nu putem trage banii pentru care avem investițiile făcute. V-am spus la început că noi, pentru faptul că am negociat bine, am așezat programul bine, pe partea de grant îndeplinim investițiile așa cum ni le propusesem și nu vom putea să le decontăm, deci, să luăm pur și simplu banii cuveniți acestor investiții din cauza încăpățânării și amânării pe care am avut-o din partea Partidului Social Democrat.
Reporter: Domnule ministru, dumneavoastră ați trimis legea în forma finală în jurul datei de 18 august. Dacă ne uităm la durata mandatului interimar, din momentul în care ați preluat Ministerul Muncii, sunt mai bine de 110 zile. Aș vrea să vă întreb: de ce nu a existat această negociere fermă cu oficialii de la Bruxelles pe o lege clară înainte, chiar în momentul în care, practic, ați primit mandatul, pentru că noi în această perioadă am văzut oameni în stradă, am văzut spitale care s-au închis. De ce nu ați evitat asta, demarând această negociere cu Comisia mai devreme?
Dragoş Pîslaru: Oricât de mult veți încerca – și văd că deja există aceste încercări – să spuneți că, pe o lege care trebuia pregătită din 2022, până în prezent, vina este a celui care a încercat în trei luni, cu două ministere în paralel pe cap, să salveze ultima mare reformă, în condițiile în care, atenție, și aici vă rog eu mult de tot, deci, stați și analizați-o la emisiunea de seară, cât vreți chestia asta, dar realitatea este că din 2022 încoace n-am avut niciun proiect publicat de Partidul Social Democrat, cu trei miniştri ai muncii, niciunul. Proiectul final, pe care se laudă că l-au lăsat în minister, în mod intenționat n-a fost publicat în transparență. Nu a existat vreodată vreo versiune de proiect pe care Partidul Social Democrat să-l pună pe masă, pe salarizare. În mandatul meu de 100 de zile, cum ați precizat, am avut trei versiuni de proiecte publicate. Una, cu 8 miliarde, care a declanșat proteste vehemente din partea sindicatelor. A doua, cu 12,1 miliarde, care era maximul agreat cu Ministerul de Finanțe și Comisia Europeană, pe care îl puteam gestiona, care a dus apoi ca Partidul Social Democrat, împreună cu anumite sindicate, să considere că nu este oportun. După care, toate încercările, de la varianta aceea de pe 17 iulie, au fost în discuție cu Comisia Europeană. Oricine vă va spune că nu știa versiuni, că nu știa lucruri, minte, pentru că a fost clară gestiunea și medierea Administrației Prezidențiale pe acest proiect. Deci, pentru ultima oară mai aduc acest argument foarte clar. Patru ani de zile pierduți, nicio versiune de proiect propusă societății, nicio consultare publică transparentă cu sindicatele, multe pretenții că au niște soluții magice care nu există, iar ce a pus pentru mine capac a fost faptul că au acum tupeu să iasă public să zică: o să venim noi cu o versiune și o adoptăm noi. Nu există decât un singur motiv în spatele acestei tergiversări, ideea Partidului Social Democrat, care este tipică, și anume, lasă că venim noi și dăm noi banii respectivi, cât vom avea, cum vom avea. Nu există miracole în economie sau în finanțe. Mi-am făcut lucrurile alături de echipă în mod profesionist, mulțumesc Administrației Prezidențiale pentru mediere, cei care au participat la acest exercițiu știu foarte bine cronologia, chiar dacă mint, fără ezitare și fără să le miște o sprânceană, la emisiunile de seară de pe la televizor, eu v-am spus foarte clar și concluziile le poate trage orice român care urmărește aceste lucruri.
Reporter: Domnule ministru, o precizare. Când ați preluat această lege, dumneavoastră știați că datoria publică este peste 60%, știați care sunt toate aceste limitări financiare, că există doar 8 miliarde de lei la buget, știați atunci când ați preluat mandatul de toate aceste aspecte și cum le-ați negociat cu oficialii de la Bruxelles, încă de atunci? Vorbim strict despre aceste 100 de zile, nu despre, într-adevăr, ratările din trecut, care au fost numeroase.
Dragoş Pîslaru: La momentul în care am preluat mandatul, am avut un exercițiu bazat pe un acord politic în care mi s-au dat 8 miliarde să rezolv această lege, în condițiile în care, repet, nu exista decât un proiect care a fost înscris și mi s-a dat sub semnătură de fostul ministru, care costa 15,5 miliarde. În aceste condiții, am făcut consultări cu sindicatele și am propus o variantă de 8 miliarde, care evident, varianta de 8 miliarde…
Reporter: Domnule ministru, știm aceste detalii, am urmărit și noi și o țară întreagă aceste detalii. Vreau să vă întreb de ce dumneavoastră nu ați inițiat această negociere fermă cu oficialii de la Bruxelles, plecând de la aceste date, încă de când ați văzut prima lege? De ce ați negociat atâtea luni, dacă oricum bani nu aveați la buget?
Dragoş Pîslaru: Am negociat de la 8 miliarde la 12,1 cu Comisia Europeană. Acordul la 12,1, într-o fază inițială, înainte de raportul Moody’s, de pe 7 august, a fost pe 12,1 miliarde. Deci, ca să fie foarte clar, nu aș fi propus o versiune de 12,1 miliarde pe 17 iulie dacă nu aveam acordul Comisiei Europene că acesta este maximul posibil pe care putem sta pe angajamentele din decizia Consiliului. Momentul în care lucrurile s-au schimbat pentru România a fost raportul Moody’s, în care ne-a trecut glonțul pe la ureche, legat de faptul că finanțele publice nu arată deloc bine și că exista acel risc iminent de downgrade. În acel moment, am avut discuții succesive cu Comisia Europeană pe mai multe variante și asumpții și tot ce am făcut de la momentul 17 iulie și până când partidele, în special Partidul Social Democrat, au decis că nu sunt pregătite să adopte acest proiect, a fost să pun pe masă variante. Acesta este rolul pe care l-am avut, un rol de secretariat tehnic, de a pune pe masă variante. Dar, vă rog, deci, subiectul acesta pentru mine este un subiect închis, responsabilitatea este una clară, trebuie să fii cu adevărat rău intenționat să nu vezi sau să nu distilezi lucrurile plecând de la faptele concrete. Vă mulțumesc. Dacă avem alte întrebări.
Reporter: O precizare, vă rog, este un program important pentru care…
Dragoş Pîslaru: V-aș ruga să permiteți și altor colegi să spună întrebări. V-aş ruga…
Reporter: D-le ministru, o ultimă întrebare, vă rog.
Dragoş Pîslaru: V-aş ruga să acceptaţi…
Reporter: Este un program pentru care România a așteptat ani de zile. Vă rog să ne clarificați o declarație pe care ați făcut-o pe 15 iunie 2025, ați preluat mandatul, spuneați că România nu pierde niciun ban din PNRR, s-a depus cererea de plată numărul 3 în noiembrie, ați avut timp să o negociați, s-au pierdut bani. S-au pierdut ulterior acești bani din legea salarizării, jalonul pentru decarbonizare, și v-aș întreba: s-au pierdut inclusiv bani pentru numirile din companiile din energie, care nu s-au făcut pe deplin? Și aș vrea să ne spuneți, în momentul în care declarați la 15 iunie că nu se pierde niciun ban, pe ce v-ați bazat și ce s-a întâmplat între timp?
Dragoş Pîslaru: E foarte simplu. Lucrurile care vin din cererea de plată 3 vin de la guvernele anterioare care au făcut ferfeniţă responsabilitatea corporatistă, reforma fiind aceea că nu mai numești persoane interimare sau sinecuri în consiliile de administrației și nu s-a respectat această reformă. În ceea ce privește modul în care vedeam lucrurile în luna iunie, părea că există un acord politic pentru legea salarizării și da, sub rezerva acestui lucru, ajungeam la o absorbție de 97%, diferența venind strict din ce ne-a făcut guvernul în cererea de plată 3. Declarația mea a fost de absolut bună-credință, reaua-credință a fost legată de legea salarizării și de respingerea acestei reforme. Vă rog.
Reporter: Spuneți-ne dacă există, totuși, un orizont de timp pentru adoptarea acestei legi, dacă vor mai fi negocieri, dincolo de ședința pe care ați anunțat-o pentru joi, sau dacă va fi lăsată în responsabilitatea viitorului guvern, oricare ar fi aceasta?
Dragoş Pîslaru: Din perspectiva Ministerului Muncii de data aceasta, ultima versiune pe care am discutat-o cu partidele politice a fost pusă public, deci, ea este la dispoziția partidele politice și acesta este mandatul de secretariat tehnic. Nu vă ascund că joi voi pune întrebarea dacă se adoptă legea în perioada următoare, înainte, să zicem, de luna noiembrie, când ar trebui ca România să aibă cererea de plată finală, dacă are vreun impact. Profesional, vă pot spune în acest moment că, conform regulilor PNRR, orice depășește 31 august nu are șansă să mai fie decontat, dar nu înseamnă că nu voi urmări interesul României, punând întrebările legate de acest lucru. Deci, din perspectiva mea, evident, atâta timp cât asigur secretariatul tehnic la Ministerul Muncii, sunt deschis să lucrez cu oricine își dorește această lege, iar ulterior, dacă se dorește adoptarea acestei legi, este un lucru bun pentru România. Cred cu adevărat că adoptarea unei legi de salarizare unitară este opțiunea potrivită pentru România și nu trebuie să o faci numai că este jalon în PNRR, dar nu pot să nu îmi ascund mâhnirea că, în condițiile în care aveai, totuși, un premiu, dacă îmi permiteți să-l numesc, de 770 de milioane de euro și nu te-a interesat să găsești un echilibru în care să intri în buget și, în același timp, să propui, într-adevăr, o creștere pentru două treimi din administrație, deci, dacă lucrul ăsta Partidul Social Democrat l-a respins, cu siguranță, evident, trebuie să-și asume responsabilitatea.
Reporter: Deci, ca să înțelegem, dumneavoastră, spuneți că ar mai exista o anumită șansă, poate, să primim…
Dragoş Pîslaru: Este evident ceva ce voi face, pe baza interesului național al României, să pun această întrebare, având în vedere că concluzia finală a procesului a fost că partidele își doresc în continuare o lege a salarizării, dar consideră că nu au avut timp suficient, lucrul care este, evident, paradoxal, având în vedere că discutăm de patru ani de zile în care nu s-a pregătit acest proiect.
Reporter: Dar din informațiile pe care le aveți, pentru că sunteți și lider în Partidul Național Liberal în acest moment, sunt șanse să fie adoptată în acest an sau nu?
Dragoş Pîslaru: Este greu să mai estimez ceva în condițiile în care, din perspectivă profesională, toate lucrurile erau pe masă și posibile pentru ca partidele să le susţină. Vă aduc aminte că, din unghiul de care mă întrebați, Partidul Național Liberal, alături de USR, au fost cele două partide raționale care au spus că înțeleg miza și că doresc să poată ajuta sectorul public și bugetul, în același timp, prin adoptarea unei legi de salarizare unitare, plecând de la proiectul pe care îl propusese Ministerul Muncii.
Reporter: Mulțumesc!
Dragoș Pîslaru: Mulțumesc! Vă rog!
Reporter: Bună ziua! Domnule ministru, având în vedere acea scrisoare a celor două familii europene pe jalonul privind integritatea, una dintre familii, din care și dumneavoastră faceți parte, susțineți blocarea fondurilor pe jalonul privind integritatea?
Dragoș Pîslaru: Cred că există o diferență între poziția mea instituțională de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, care presupune exact ce am spus din a treia zi de mandat, și anume că voi face absolut tot să mă asigur că România obține finanțarea maximă pe care o poate, mai ales pe partea nerambursabilă, și acțiunea politică, care pleacă de la potențiala afectare a statului de drept și a modului în care regulile europene sunt văzute. Din perspectiva ministerială și din perspectiva pe care o am la MIPE, evident, voi încerca să mă asigur că absorbim toți banii. Din perspectivă politică, înțeleg rațiunea demersului celor două familii europene și, evident, vă asigur că, așa cum am primit deja răspuns de la Comisia Europeană, aceste lucruri vor fi cântărite de Comisia Europeană în evaluarea legii legate de integritate.
Reporter: Având în vedere această compatibilitate cu legislația Uniunii Europene, de care vorbeați și dumneavoastră, am putea pierde o parte din bani pe această reformă?
Dragoș Pîslaru: Lucrurile sunt aici mai complicate, pentru că, teoretic, dacă, de exemplu, România ar constata că există riscuri legate de statul de drept și de regulile europene, poate să modifice legea, lăsând complet neafectată partea care, în acest moment, a fost lucrată în Comisia Europeană pe conținut, legată de lucrurile pe care le-am asumat ca reformă. Deci, este strict decizia României și a legislativului cum operează în continuare. Pentru România, acum este importantă, în mod evident, toată partea care nu are dubii de constituționalitate și aceasta este argumentația pe care noi o aducem pentru îndeplinirea reformei. Evident, cealaltă parte, în momentul în care analiza Comisiei Europene ar confirma ceea ce două grupuri politice europene au pus pe masă, va pune pe masa României o soluție foarte simplă: să amendeze legea și să scoată lucrurile respective. Și asta înseamnă că nu afectează, de fapt, posibilitatea ca România să își recupereze banii aferenți acelei reforme. Mie mi se pare că există o coerență între cele două, deci nu există o tensiune, și astea sunt niște lucruri pe care, politic, legislativul le va avea pe masă, cu mesaje ferme de la Comisia Europeană.
Eu ce mă gândesc este că, dacă la analiza care probabil va fi finalizată în octombrie rezultă negru pe alb că există acest risc ca, în lipsa unei acțiuni a Legislativului României, să pierdem niște bani, atunci se vor lua măsurile necesare.
Reporter: Dacă îmi permiteți. Vorbea premierul, acum câteva săptămâni, că mai sunt de recepționat aproximativ 4.500 de proiecte.
Dumneavoastră, dacă nu îmi amintesc bine, vorbeați de 5%. Ce se întâmplă dacă nu finalizăm aceste proiecte pe PNRR până la finalul anului? Riscăm penalități sau ce se întâmplă mai exact?
Dragoș Pîslaru: Aici, mă bucur încă o dată să vă reconfirm faptul că, din informațiile preliminare pe care le avem, mai ales la Ministerul Dezvoltării, pentru că acolo erau cele mai multe proiecte, a fost un efort ieșit din comun al autorităților publice locale pentru a-și obține certificatele de recepție și tot ceea ce le trebuie. În acest moment, înțelegerea noastră de la Ministerul Dezvoltării este că portofoliul este depășit cu peste 100% în ceea ce privește lucrurile de care avem nevoie ca indicatori. Vă readuc aminte că nu este în număr de proiecte, ci în metri pătrați. Și atunci când ai un număr suficient de metri pătrați, asta înseamnă că România își recuperează banii.
Aici este o noțiune despre care nu am apucat să discutăm tehnic, e vorba de profitul de pe PNRR. Pentru că am negociat costing-ul foarte bine cu Comisia Europeană, noi obținem bani mai mulți decât am cheltuit ca să facem lucrările respective, ceea ce duce la reducerea deficitului bugetar. Dar asta este, dacă vreți, partea ascunsă de bucătărie internă, unde era acel miliard de euro, de fapt, cu care am eficientizat construcția bugetară, pentru că, împreună cu echipele tehnice de la Ministerul Investițiilor și Ministerul Finanțelor, împreună cu ministerele de linie, am reușit să renegociem lucrurile chiar foarte deștept. Vă rog!
Reporter: Bună ziua! Astăzi a fost lansată platforma „E-Sănătatea Mea”, care este un jalon din PNRR. Ea nu este complet funcțională și aș dori să vă întreb dacă riscă România să piardă banii europeni.
Dragoș Pîslaru: Am pus și eu întrebarea aceasta mai devreme. Îl vom avea pe domnul Horațiu Moldovan, președintele Casei de Asigurări de Sănătate, care vă va da cu siguranță toate aceste informații. Deci, credeți-mă, prefer să îl las pe domnia sa să răspundă la această întrebare, dacă nu vă supărați. Vă rog!
Reporter: Bună ziua! Domnul Bolojan înainte ne-a spus că am avut o absorbție de undeva la peste 90% granturi și peste 95% împrumuturi.
Dragoș Pîslaru: Da.
Reporter: Ne puteți explica, vă rog, în cifre absolute, concret, câte miliarde am avut la dispoziție pentru absorbție din granturi, cât am reușit să absorbim și, la fel, și pentru partea de împrumuturi?
Dragoș Pîslaru: Da.
Reporter: Și, desigur, ne întrebăm și ce înseamnă termenul „absorbit”, adică banii urmează să fie virați în conturile statului, au fost virați deja sau care este procedura? Mulțumesc.
Dragoș Pîslaru: Corect! Sunt niște precizări importante. Deci, în acest moment, cumulând cei 450-460 de milioane de euro pe grant din cererea de plată 3, la care am făcut referire, cu suma de circa 870 de milioane de euro, care sunt salarizare plus decarbonizare, ajungem la circa 1,277 miliarde de euro, care s-ar scădea din cele 13,56. Deci, cumva, ca să fie lucrurile foarte clare, discutăm de circa spre 11 miliarde din 13,6 pe care le luăm. De aici este 90,58%, dacă vrem să fim foarte exacți. Vreau să fac acest disclaimer, această precizare, că e foarte important. Suntem pe date preliminare, urmează să primim raportările. Evident, există posibilitatea ca aceste sume să varieze în plus sau în minus. Am dat însă o estimare, pentru că cred că toată lumea vrea să știe cam pe unde suntem. Pe partea de împrumut, după cum v-am spus, aici avem mai degrabă niște sume care vin din acea diferență de costuri pe recepții parțiale, elemente esențiale, și discutăm de circa 158 de milioane de euro, cererea de plată 2, 3, plus ce avem din 6, ceea ce ar însemna o absorbție de 97,57%. Pe structura actuală definitivă a PNRR, dacă adaugi cele două componente, îți dă în total 92,97%, deci aproape 93% din PNRR-ul de 20,10 miliarde, cum avem în acest moment. Astea sunt datele, dar, evident, ele vor fluctua în funcție de raportările pe care le primim de la ministere și, mai ales, și aici e foarte important, de munca pe care o vom duce împreună cu Comisia Europeană pentru a valida, a face eșantionare, a verifica toate lucrurile pe care le avem de dovedit. Mulțumesc! Vă rog.
Reporter: Bună seara. V-aș întreba referitor la PNRR. Am avut un buget inițial mai mare de 29 de miliarde de euro, a scăzut cu 9 miliarde. De ce, în toate datele pe care le prezentați, faceți referire la PNRR-ul renegociat, când noi am început de la un buget mult mai mare și, practic, s-au pierdut acești bani pe parcurs?
Dragoș Pîslaru: Este un lucru pe care mărturisesc că de fiecare dată încerc să îl explic în zona publică. Dumneavoastră ziceți că s-au pierdut. România, ca și toate celelalte state…
Reporter: Dar ce s-a întâmplat cu ei, domnule Pîslaru?
Dragoș Pîslaru: Numai o secundă. Exact asta am încercat…
Dragoș Pîslaru: Să vă explic la început, dar vă mai explic o dată.
Reporter: Vă rog!
Dragoș Pîslaru: Deci, România a avut opțiunea să folosească sau nu componenta de împrumut. Asta a fost o opțiune. Nu a fost obligatoriu; sunt state membre care au folosit, state membre care nu au folosit. România a decis să folosească integral componenta de împrumut. Pe parcurs, România, pe zona de împrumut, a avut niște proiecte, mai ales pe zona de transporturi, repet, 4,2 miliarde numai de acolo, pe zona de spitale, pe care fie nu le-a început la timp, fie a avut probleme în achizițiile publice. Acele sume nu au fost pierdute, ci transferate: spitale și lucruri care țin de sănătate, pe fondurile de coeziune, la programul de sănătate, partea de transporturi, transferată la SAFE sau la programul de transport. Prin urmare, pe principiul „totul se transformă, nimic nu se pierde”, practic aceleași finanțări le avem în alte programe. La SAFE sunt condiții cel puțin la fel de avantajoase, pe coeziune sunt bani gratis, adică granturi. Deci, cumva, din punctul meu de vedere, faptul că mut un spital de pe împrumut pe grant înseamnă că îmi folosesc mai bine banii din granturi.
Al doilea lucru care mi se pare, iarăși, foarte important este că, pentru că am făcut un costing mai bun și am mutat lucruri care costau mai mult pe partea de împrumut și le-am mutat pe granturi, a se vedea autostrada A7, o mișcare importantă pe care am făcut-o împreună cu Ministerul Finanțelor, am economisit bani pe care altfel îi cheltuiam într-un mod mai puțin eficient. Prin urmare, eu, când mă refer la PNRR, întotdeauna spun așa: banii nerambursabili erau obiectivul principal; pe împrumut, faptul că decid să mă împrumut la SAFE sau la PNRR sau dacă reușesc să mut pe alte surse de granturi înseamnă că ajut deficitul bugetar.
Reporter: Și ce absorbție a fost, dacă ne referim la bugetul inițial?
Dragoș Pîslaru: Păi, asta e problema, că, pe împrumuturi, atâta timp cât eu nu aveam un buget și era doar o opțiune de a mă finanța, eu nu-l văd ca la granturi, că trebuie să-mi fac o comparație între alocarea inițială și alocarea finală. Întrebarea dumneavoastră ar putea să fie reformulată așa: din lucrurile care erau pe împrumut le-am pierdut? Și răspunsul meu este fără dubii: nu le-am pierdut, pentru că le finanțăm din alte tipuri de împrumuturi, la fel de avantajoase sau mai avantajoase, că am mai mult timp să le plătesc, sau din granturi. De aici vine diferența de abordare și ceea ce o să vă rog foarte mult, dacă puteți explica, este că a însuma o componentă opțională de împrumuturi cu o componentă de granturi, eu știu că dă bine că zici că faci suma, dar ai mere și pere. Dacă vreau mere, mă concentrez pe granturi și asta e, astea sunt merele, dar perele nu sunt mere. Asta e foarte simplu.
Și ultimul argument aici, care mi se pare foarte important. România a avut niște ani în care putea să facă lucruri, să se împrumute. Vorbesc aici de perioada aceea electorală în care bugetul a fost dus până la minus 9,3 deficit bugetar. Toată componenta de împrumuturi se duce direct în deficit. Prin urmare, nu e vorba numai că România avea la dispoziție niște împrumuturi, era problema: își permitea România să se împrumute, pe lângă SAFE, și cu toată suma din PNRR? Și răspunsul este clar: nu. De aici este foarte important să explicăm oamenilor că, pe bani gratis, nerambursabili, suntem la 90%, față de versiunea inițială, de la mama ei; pe partea de împrumuturi, ne-am diminuat ambiția de a ne împrumuta, reducem și datoria, răspundem și celor care sunt preocupați de datoria externă, pentru că am realizat finanțarea obiectivelor respective din alte surse mai bune.
Reporter: Referitor la autostrăzile care sunt pe împrumut și nu sunt gata în acest moment, vor fi gata anul viitor. Aici se vor pierde bani?
Dragoș Pîslaru: Negocierea pe care am avut-o și care a fost ușor inedită, pentru că am venit cu o abordare extrem de creativă în interesul României, a fost ca, în loc să merg pe ideea că trebuie să finalizez complet investiția, lucru care părea destul de evident, pentru că s-a început târziu, că nu mai putem termina, să putem deconta tot ce plătim, plăți certificate, până la data de 31 august. Deci, în acest moment, scopul nostru a fost acela să ne asigurăm că, din acest împrumut de pe PNRR, putem plăti absolut toate lucrările care se întâmplă până pe 31 august. Restul de finanțare, estimarea este acum că suntem la 85-15, deci cam 15% ar mai rămâne din A7, vorbesc în plăți, că nu e același lucru progresul fizic cu plățile, această sumă o putem finanța din două surse și asta este cumva, iarăși, bucătărie internă; parțial pentru că costing-ul pe care noi l-am avut a fost mai favorabil, deci am primit poate un pic mai mulți bani decât exact cheltuielile noastre, parțial dintr-o diferență de la bugetul de stat, pe care, atenție, și asta subliniez, o avem deja bugetată, pentru că Ministerul Finanțelor a bugetat întreg costul autostrăzii oricum. Și, pe zona de împrumut, fiind împrumut, trebuie să bugetezi toate resursele.
Reporter: Aș mai avea o întrebare.
Dragoș Pîslaru: Da, ultima întrebare, vă rog.
Reporter: Referitor la salarii și pensii, Comisia Europeană este de acord cu o majorare de la începutul anului viitor, în contextul în care poate un viitor guvern și-ar dori acest lucru? Există anumite limitări în acest caz, pentru că avem și legislația noastră, care spune că ar trebui să fie înghețate dacă datoria publică depășește 60% din PIB?
Dragoș Pîslaru: Vă pot spune aici, fără echivoc, că nu Comisia Europeană stabilește politica de pensii și salarii a României. Am mai spus asta de fiecare dată când avem astfel de discuții. În mod evident, România, dacă va face ceea ce și-a asumat că face, și anume, la pensii, să indexeze și lucrurile să fie destul de clare, va trebui să arate, evident, cum își construiește bugetul într-un mod responsabil. De aici este foarte important să înțelegem că problema nu e dacă putem indexa pensii sau salarii, ci problema e cum construiești un buget care să permită aceste lucruri și, de aici, uitându-mă la niște programe politice lansate recent, e foarte amuzant să constați că iarăși ni se promit cai verzi pe pereți, fără să se indice sursa de bugetare și cum intri în buget cu acele lucruri. Dar, rămânând la subiectul clar, nu există vreun motiv de îngrijorare că nu ne-ar lăsa Bruxelles-ul să facem aceste indexări. Ceea ce e important este responsabilitatea politică pentru a avea un buget bine făcut pentru anul viitor și pe termen mediu. Mulțumesc foarte mult!
Reporter: Și o precizare despre Bala 2, acest proiect care era inițial pe fonduri europene, dacă ne puteți explica puțin pe ce program mai exact, despre ce finanțare a fost vorba, pentru că a existat acea sesizare a unui ONG, în urma căreia au fost blocate lucrările, iar acum se fac cu bani de la buget?
Dragoș Pîslaru: Mărturisesc că, după cum vedeți, n-am o emoție să vă spun o grămadă de lucruri pe care le știu foarte bine. Pe subiectul acesta mă voi interesa și vă voi contacta cu un răspuns. Nu cunosc exact detaliile finanțării la care faceți referire, dar cu siguranță voi reveni pe acest subiect. Vă mulțumesc foarte mult și, încă o dată, felicitări României și românilor.
Reporter: Domnule Pîslaru, îmi cer scuze, nu mi-ați explicat exact ce înseamnă partea de absorbție, după aceea vă las în pace. Deci, banii absorbiți înseamnă că au intrat în conturi, urmează să intre?
Dragoș Pîslaru: Am înțeles. Absorbția la care fac referire este un mix între sume deja încasate și faptul că, pe cererea de plată 5, din corespondența preliminară știm că nu avem probleme. Deci, chiar când am spus de mai multe ori că nu avem probleme, continui să spun că vom încasa această cerere. Speranța noastră este să vedem decizia Comisiei, că sunt doi pași, Comisie și Consiliu. Speranța mea este să vedem chiar în septembrie decizia Comisiei care confirmă lucrul acesta, așa cum am făcut și la cererea de plată 4. Iar pentru zona cererii de plată 6 și estimările pe care vi le-am spus, sunt lucruri pe care le-am elaborat cu echipa tehnică din minister, pe baza celor mai bune estimări pe care le avem acum, la 1 septembrie, 31 august.
Reporter: Deci, când spunem absorbție, ne referim, ne raportăm la niște estimări în mare parte, nu doar la ce a intrat concret.
Dragoș Pîslaru: Am spus de la început că discutăm de estimări și este absolut firesc. De-abia s-a terminat, pe 31 august, programul. Cred că, totuși, estimările venite de la coordonatorul național, care urmărește toate documentele pe care intenționăm să le depunem și care deja sunt parțial pregătite, sunt destul de serioase.
Reporter: Dar, în momentul de față, din cele 20 de miliarde din PNRR, cât avem în conturi? Dacă puteți să-mi spuneți.
Dragoș Pîslaru: Asta este, iarăși, un lucru foarte important de reținut. Dacă tot m-ați întrebat, o să vă dau și acest detaliu, care mi se pare relevant. România, în acest moment, este într-o situație în care, la sfârșitul lunii iulie, reușise să cheltuiască aproape 100%. Vă pot spune imediat această cifră. Deci, eram cu absorbție de 99% din cele 12,5 miliarde pe care le trăsesem, dacă rețin bine. Deci, e foarte important să înțelegem că, din tot ce am tras, i-am și cheltuit și, practic, acum suntem cu zona finală de 5 și 6, care se vor vedea în transferurile pe care le așteptăm de la Comisie. Din punctul meu de vedere, lucrurile pe care le-am prezentat ca asumpții aici sunt extrem de robuste și, evident, le vom confirma cu Comisia Europeană, inclusiv în discuția de joi. Dați-mi voie să închei și să vă mulțumesc dumneavoastră și tuturor românilor și, da, România merită un mulțumesc și felicitări pentru faptul că, de la un program care era blocat când a venit acest guvern condus de Ilie Bolojan, acum ajungem la o absorbție de peste 90%. Mulțumesc foarte mult.
Ioana Ene Dogioiu: Mulțumesc, domnule ministru. Domnule președinte al Casei Naționale de Sănătate, Horațiu Moldovan, vă rog. Cum spuneam, este vorba despre ceea ce deja anticipa un coleg din sală: modernizarea platformei digitale a Casei Naționale de Sănătate, un proiect PNRR. Vă rog, domnule Horațiu Moldovan.
Horațiu Moldovan: Vă mulțumesc mult! Sărut-mâinile! Bună ziua! Aș vrea să încep prin a vă expune care a fost problema de la care România, respectiv Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a pornit în urmă cu trei ani pe acest drum al modernizării platformei informatice a Casei de Asigurări de Sănătate. În ultimii 20 de ani, sistemul nostru de sănătate, toți furnizorii care erau, într-un fel sau altul, în relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate au experimentat în mod regulat și pe perioade de timp foarte mari sincope în funcționarea diverselor componente ale sistemului informatic: fie se bloca celebrul card de sănătate, fie serviciile medicale nu puteau fi validate, fie nu se puteau face raportările în timp util, iar în anul 2023 această platformă informatică a Casei de Asigurări de Sănătate a fost declarată infrastructură critică națională și, mai mult decât atât, cu o componentă importantă de securitate națională. Ce face această platformă informatică?
/…/
Articol preluat de pe gov.ro