Eficiența sistemului de încălzire depinde mai puțin de puterea centralei și mai mult de precizia cu care aceasta este controlată. Facturile mari la gaze și disconfortul termic (prea cald sau prea frig) au adesea o cauză banală, dar ignorată. Poziționarea greșită a senzorului care monitorizează clima interioară sabotează întregul efort de încălzire.
Dispozitivul de comandă acționează ca un „creier” pentru centrala termică. Dacă acest termostat primește informații eronate despre temperatura din casă, deciziile lui vor fi greșite. Montarea lui într-o zonă cu curenți de aer sau direct în bătaia soarelui va duce la un consum inutil de combustibil sau la camere care nu se încălzesc niciodată suficient. Găsirea locului ideal este un mix de fizică elementară și logică a fluxului de aer.
De ce înălțimea de montaj este critică?
Aerul din încăpere se stratifică natural în funcție de temperatură. Legile fizicii dictează că aerul cald, fiind mai ușor, se ridică spre tavan, în timp ce aerul rece rămâne la nivelul podelei.
Montarea senzorului prea sus va face ca centrala să se oprească prematur, deoarece la nivelul capului va fi cald, dar picioarele îți vor îngheța. Invers, montarea prea jos, în zona rece, va ține centrala pornită excesiv, supraîncălzind partea superioară a camerei.
Regula de aur acceptată de specialiști indică o înălțime de 1.4 – 1.5 metri de la podea. Aceasta este zona de mijloc, unde se combină curenții de convecție și unde temperatura este reprezentativă pentru confortul unui adult așezat sau în picioare.
Pereții interiori vs. Pereții exteriori?
Alegerea peretelui pe care fixezi aparatul este la fel de importantă. Pereții care dau spre exteriorul clădirii sunt, inevitabil, mai reci, chiar și în cazul caselor izolate termic. Ei funcționează ca o punte termică.
Un senzor montat pe un perete exterior va citi temperatura zidului rece, nu a aerului din cameră. Rezultatul va fi o centrală care „crede” că în casă este frig și va funcționa în continuu pentru a compensa, ducând la o temperatură ambientală sufocantă și costuri mari.
Locul ideal este întotdeauna pe un perete interior (de compartimentare), care are o temperatură neutră și stochează căldura din interiorul casei, oferind o citire stabilă.
Ce surse de căldură false păcălesc senzorul?
Senzorul termostatului este extrem de sensibil. El nu știe să facă diferența între căldura ambientală generală și o sursă de căldură punctuală. Plasarea lui lângă o sursă artificială de căldură va face ca centrala să se oprească, deși restul casei este rece.
Elementele de evitat includ:
- Lumina directă a soarelui: Razele UV care lovesc carcasa termostatului îl pot încălzi cu câteva grade peste temperatura camerei (efect de seră).
- Electronicele: Televizoarele, calculatoarele sau lămpile degajă căldură. Evită montarea deasupra sau lângă acestea.
- Bucătăria: Aburul și căldura de la aragaz creează vârfuri de temperatură false. Bucătăria nu este niciodată un loc bun pentru termostatul principal.
- Radiatoarele: Păstrează o distanță de minim 3-4 metri față de cel mai apropiat calorifer.
Cum influențează curenții de aer citirea?
Zonele de trecere sau cele expuse ventilației sunt capcane frecvente. Un termostat montat pe hol, chiar lângă ușa de la intrare, va simți fiecare deschidere a ușii. Valul de aer rece care intră îl va face să declanșeze centrala inutil.
Aceeași logică se aplică și în apropierea ferestrelor. Curenții de aer rece care se scurg pe lângă geam (chiar și termopan) vor păcăli senzorul. Poziționează unitatea într-o zonă ferită de curenți direcți, unde aerul circulă natural, dar lent.
Camera de referință și capetele termostatice
Sistemul de încălzire are nevoie de o „cameră pilot” sau de referință. De obicei, aceasta este camera de zi (livingul) sau dormitorul cel mai utilizat. Aici trebuie montat termostatul principal.
Există o regulă vitală legată de calorifere: În camera unde stă termostatul de ambient, robinetul caloriferului trebuie să fie deschis la maxim (sau să nu aibă cap termostatic).
Dacă montezi un cap termostatic pe calorifer și îl setezi să închidă la 22 de grade, iar termostatul de perete îl setezi la 23 de grade, vei crea un conflict major. Termostatul va cere căldură centralei, dar caloriferul va fi închis. Centrala va funcționa la infinit, pompa va gâfâi împingând într-un circuit închis, iar temperatura nu va fi atinsă niciodată.
Respectarea acestor principii simple de amplasare transformă modul în care funcționează încălzirea. Vei observa o temperatură constantă, fără fluctuații mari, și o funcționare mai liniștită a centralei, care se traduce direct în economii la sfârșitul lunii.