Conferință de presă susținută de ministrul Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, ministrul interimar al Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, pe tema proiectului legii salarizării unitare

Galerie foto

[embedded content]

Conferință de presă susținută de ministrul Dragoș Pîslaru, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, ministrul interimar al Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, pe tema proiectului legii salarizării unitare

[Check against delivery]

Ioana Dogioiu: Bună ziua! Bine aţi venit la conferinţa de presă susţinută de domnul ministru interimar al muncii, Dragoş Pîslaru, pe tema proiectului – deja pus în transparenţă – al salarizării unice a bugetarilor. Domnule ministru, vă rog.

Dragoş Pîslaru: Bună ziua! Mulţumesc foarte mult pentru această oportunitate de a vă prezenta proiectul cu privire la reforma salarizării în sectorul bugetar din România. Este un proiect îndelung așteptat și cred că cel mai bine ar fi să încep chiar cu cronologia acestui jalon important din PNRR. Așa cum puteți să vedeți, deși PNRR a fost adoptat încă din 2021, munca efectivă pe jalon a început abia în 2022, dar a început bine. A început cu un exercițiu de evaluare a tuturor funcțiilor din administrația publică și care a fost finalizat de un grup de lucru, cu sprijinul Băncii Mondiale. A fost înființat, în acea vreme, un comitet de coordonare pe salarizare. Asta s-a întâmplat în perioada iulie-septembrie 2022, după care, în 2023, au început consultările cu familiile ocupaționale. A fost un exercițiu larg de consultări, care însă a fost la un moment dat întrerupt de greva, dacă vă aduceți aminte, din sectorul de educație. După aceea s-a schimbat ministrul, s-a revenit peste un an de zile la lucrul pe acest jalon și a fost reîncepută în august 2024 – cu noul ministru, consultările cu familiile ocupaționale privind evaluarea funcțiilor și fundamentele noului sistem de salarizare. Vedem mai apoi că, în martie-aprilie, au fost discuțiile cu sindicatele din educație și apoi au fost – în august – finalizate recomandările pentru, la vremea respectivă, niște scenarii. Aș vrea să atrag atenția că nu a fost nimic scos public în transparență, au fost doar lucruri care s-au discutat intern, dar e important să știți ce s-a întâmplat. În 2025, în iunie, am avut noul ministru al muncii, în Guvernul condus de prim-ministrul Ilie Bolojan. În noiembrie, după ce am stat în timpul verii să vedem când și ce putem face, a fost reactualizat cadrul de negociere cu Comisia pe  PNRR. Asta a însemnat că, după cum știți, am împins această reformă către finalul perioadei de PNRR, adică 31 august 2026. În luna decembrie, cu sprijinul Băncii Mondiale, ministerul reia munca analitică pentru scenariile de reformă și toate aceste lucruri s-au derulat în toată perioada dintre decembrie și aprilie, când am avut onoarea să fiu numit ministru al muncii ca interimar. Suntem în luna mai și cred că suntem în al 12-lea ceas pentru a vedea, într-adevăr, cum putem îndeplini această reformă foarte importantă. Aș vrea să adaug aici câteva considerații importante. Suntem într-un moment bun pentru România, într-un moment în care avem un acord politic mediat de către Administrația Prezidențială, tocmai ca să ne asigurăm că această lege are șanse să fie trecută. Și acum o să vă readuc aminte, pentru că m-ați tot întrebat, care sunt pașii legat de reformă și de ce nu scoatem imediat proiectul pe care l-am găsit, imediat, în minister. Și v-am spus că sunt necesare două lucruri esențiale. Primul lucru v-am spus că e nevoie să vedem ce ne permitem. Și al doilea lucru, am spus că e nevoie de acest acord politic cu privire la principii. Și mă bucur tare mult că am făcut acești pași pentru că vreau să fie puțin clar ce anume reparăm astăzi. Noi astăzi încercăm să reparăm, și dacă putem să ne uităm și la principii, o legislație de salarizare care a fost adoptată în 2017, Legea 153, care, în esență, nu era neapărat rea ca lege. Și acum o să încerc să intru foarte pe scurt în niște amănunte. În 2016, în urmă cu 10 ani de zile, am fost ministrul muncii și am avut exact această sarcină de a pregăti reforma salarizării. Ca să fie foarte clar, guvernul tehnocrat din acea vreme primise acest mandat politic de la toate partidele pentru că partidele nu reușiseră să creeze un proiect de lege pe salarizare și atunci au mandatat guvernul tehnocrat să rezolve problema. După mandatul Anei Costea, care s-a terminat rapid pentru că apăruseră primele conflicte cu privirea la salarizare, doamna Costea s-a retras și atunci am fost eu numit ministrul muncii. Deci, practic, toată activitatea mea a fost menită să rezolve problema salarizării. Apropo de faptul că știu că se discută astăzi că nu au fost consultări suficiente pe ce anume s-a lucrat, atunci am avut invers – am avut o muncă eminamente tehnocrată, de peste opt luni de zile, cu peste 153 de ore în care am participat eu, personal, la negocieri și în care am ajuns la un proiect care a fost, de altfel, fundamentarea Legii 153, dar care avea un impact bugetar de 32 de miliarde pe cinci ani, exact ce spunea Ministerul Finanțelor – în vremea respectivă condus de Anca Dragu – că ne permitem. Și în luna noiembrie, când eram gata cu proiectul să-l trimitem în parlament, în parlament, la Comisia de muncă, sindicatele s-au întâlnit cu anumiți lideri politici și, practic, au decis că au 55 de miliarde de euro disponibili. Față de cei 32 care erau clarificați de către Finanțe că puteam să-i avem disponibili, au spus că există 55. Și, practic, s-a făcut peste noapte un proiect de 55, care a devenit Legea 153. De ce vă spun aceste lucruri și este foarte important? Pentru că pe problema aceasta a salarizării e foarte important, încă o dată, să știm cât ne permitem să cheltuim. Și vă aduc aminte că, în vremea respectivă, eram cu deficit bugetar sub 3%. Acum nu mai este această situație. Prin urmare, nu era posibil să demarez un proiect care să nu poată să țină cont de angajamentele României, care să nu fi respectat aceste lucruri și, credeți-mă, este mult mai sănătos acest început. Și vreau să mulțumesc partidelor politice pentru faptul că au agreat niște lucruri esențiale. Vă readuc aminte ce au agreat partidele politice: au agreat acel plafon maxim pe care ni-l permitem, deci de la 166 de miliarde de lei, cât avem în prezent, să nu putem depăși 174 de miliarde de lei anul viitor, deci 8 miliarde de lei care să fie bugetul pentru această reformă. Au agreat ideea aceasta centrală, pe care vreau să insist și să o repet, da, că salariile nu scad. Mai clar, protecția veniturilor ca principiu clar – niciun venit nu va scădea și o să revin pe acest lucru. Și au agreat încă un lucru care mi se pare foarte important, și anume că avem nevoie de o implementare unitară, deci că vom adopta întreaga lege deodată și într-un mod unitar, neexistând excepții sau lucruri care să se adopte separat de către familiile ocupaționale. Mai presus decât aceste lucruri care au fost discutate și agreate de partide, sunt niște principii care, unele izvorăsc chiar din angajamentele din PNRR, și sunt aceste șase lucruri esențiale, o să trec foarte scurt prin ele acum și după aceea o să le detaliez pentru că mi se pare foarte important. Primul lucru clar pentru orice legislație de salarizare este acest principiu – muncă de valoare egală, salarizare egală. Nu ai cum să ai un sistem salarial în care să ai poziții care au același conținut de muncă și să fie remunerate diferit. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani după adoptarea Legii 153 este că, pentru anumite familii ocupaționale, s-au dat niște bani în plus, altele au rămas în urmă, iar diferențele au rămas majore pe același tip de poziție. Al doilea lucru esențial pe care îl avem, și repet, o să vin în detaliu pe el, al doilea lucru este legat de predictibilitate și sustenabilitate. Trebuie să existe o legătură între câteva lucruri. O dată – cât îți permiți, care este angajamentul pe termen mediu pe care îl ai legat de deficitul bugetar, și știți că România are acest angajament de a ajunge înapoi la 3% până în 2030. Avem, după aceea, deficitul bugetar din 2027 care trebuie respectat și, în general, să vedem cum corelăm această creștere a anvelopei salariale într-un mod în care să țină pasul și cu productivitatea din sectorul privat. Al treilea lucru care este esențial pentru un sistem de administrație publică relativ îmbătrânit ca vârstă, deci peste 40 de ani, este ideea cum susții funcțiile de intrare în administrația publică, debutanții, și cum îi motivezi și pentru aceasta, în mod evident, este nevoie să te uiți la salarizare. Un alt element care este crucial e cel de performanță și responsabilitate; știm foarte bine că se discută de acest lucru de mult timp. În Legea 153, luată din ce lucrasem eu la Ministerul Muncii cu echipa, a fost preluată ideea de bonusare și de stimulent de performanță, dar care, după aceea, a deraiat, cu fiecare familie ocupațională, cu interpretările proprii. După aceea, este vorba de un sistem unitar mai clar și predictibil. Suntem în continuare într-o situație în care anumite elemente de salarizare derivă de undeva din istorie. În continuare, ca valoare de referință, încă mai apare acel VRS. Apare, în același timp, un lucru care e complet nefast, și anume, litigii sau asimilări sau prorogări, care, știți cu ordonanța-trenuleț, la sfârșitul fiecărui an, mai sunt împinse, încă un an, mai departe. Deci ai nevoie să ai prerogativa guvernului, executivă, de a adopta un sistem de salarizare bugetar unitar. Și, bineînțeles, ultimul lucru care mi se pare foarte important – a existat o decizie politică în 2017, cu care n-am fost de acord, ca reprezentant al guvernului în acea vreme, dar a fost decisă. Deci Legea 153 a consacrat acest lucru, și anume că administrația locală a ieșit din grilă, practic, s-a desființat grila pentru administrația locală, urmând ca salariile să fie plafonate la salariul viceprimarului sau vicepreședintelui de consiliu județean, și acum, practic, readucem această grilă împreună. O să vă trec prin câteva detalii care sunt importante ca să înțelegem un pic conținutul. Pe partea legată de discrepanțe salariale nejustificate, o să vă rog să vă uitați la acest grafic. Aici discutăm de același tip de poziții în administrație, între diverse spitale, între diverse lucruri, și ce putem să vedem este variația extraordinar de mare, de la 17.000 la 32.000, de la 16.000 la 29.000, de la 10.000 la 22.000, deci sunt niște variații foarte, foarte mari pentru același tip de poziție în administrație. Aici toate sunt funcții reprezentative, încadrate cu gradul de salarizare 9, deci care pleacă de la același nivel de ierarhie, și vedeți care sunt variațiile mari pe care le avem. Și, cumva, este foarte important să înțelegem partea aceasta de echitate, dacă putem da la slide-ul următor. Noi am ajuns în situația actuală, să avem funcții care desfășoară muncă de valoare egală, care sunt salarizate discreționar și diferențiat, fie în funcție de instituția în care sunt, fie în funcție de ceea ce s-a propus de către consiliul local, în administrația locală, fie intervenții ad-hoc pe legislație în care s-au dat legi speciale de salarizare sau bonusare pe diverse familii ocupaționale. Și în acest moment ce face reforma? După cum vă spuneam, pe baza unei analize de doi ani de zile, care a fost făcută cu Banca Mondială, stabilește un sistem de echivalare, deci, practic, știu cum sunt familiile ocupaționale legate între ele prin niște funcții care, cumva, leagă, între ele, familiile ocupaționale. Deci sunt funcții pe care le avem, la același nivel de complexitate, care leagă familiile ocupaționale între ele și, practic, toate familiile ocupaționale devin legate în acest coeficient și grade pe care le avem. Ceea ce este important e că, în prezent, aceste grile de salarizare care există sunt necorelate, acum, între familiile ocupaționale și, practic, – asta o să spun foarte cinstit și pe șleau – defavorizează profesiile sau sectoarele care nu au pârghiile politice să-și obțină, prin presiune, prin greve, prin diverse alte intervenții, legislație specială. Și acum ce facem este – spunem așa: dacă există un acord – și asta este asumpția de bază de la care plecăm pe salarizare – că aceasta ar trebui să fie ierarhia între funcțiile pe care noi le avem, între familiile ocupaționale, atunci, cumva, este foarte important ca orice fel de negociere sau discuții să plece de la această ierarhizare. Și e foarte important să știți că, atunci când au avut loc întâlnirile tehnice, nu s-a plecat de la cât trebuie să fie salariul unuia sau salariul celuilalt, s-a plecat de la ideea – cum putem asigura, totuși, că nivelul de complexitate este similar între familii. Și, cumva, această referință fundamentală de evaluare a funcțiilor stă la baza grilei efective de salarii pe care o vedem astăzi. Deci fără să înțelegem că evaluarea a durat doi ani și că pe baza acelei evaluări am construit acest proiect, atunci ar fi foarte complicat, după aceea, să rezistăm tentației. Și acesta este alt lucru pe care vi-l spun din proprie experiență. Problema oamenilor nu este numai legată de câți bani primesc în mână. Problema majoră pe care o avem în sistem acum se referă la echitate pentru că oamenii analizează câți bani primesc ei față de cât primește altcineva, fie cât primește altcineva care face același lucru, fie cât primește altcineva care, practic, are anumite elemente de natură salarială nejustificate față de cadrul legal. Un lucru care este fundamental, poate vestea cea mai importantă pe care o dăm, este faptul că, din cauza faptului că era greu să intervii pe salariile de bază, pentru că trebuia să modifici Legea 153, s-a marșat foarte mult pe sporuri. Și știți că zona aceasta de sporuri a devenit un fel de sport național în administrația din România. Zona de sporuri a dus la faptul că, să dau o cifră corectă, aici scrie peste 150, le-am mai numărat încă o dată în weekend, sunt 151 de sporuri. Deci, în momentul de față, în zona de salarizare publică sunt 151 de sporuri. Noi ce am făcut prin acest proiect pe care îl prezentăm este eliminăm 87 din aceste sporuri. Deci 87 din 51 înseamnă o reducere de 56%-57% aproape. Deci e puțin mai mult de 55 și este un lucru foarte important. Este anormal să încerci să rezolvi prin sporuri o salarizare care ar trebui să fie unitară. Salariul tău de bază este zona care trebuie să evolueze într-un mod predictibil și sporurile ar trebui doar să rămână pentru o zonă redusă. Și după cum vedeți, le vom limita la 20% pe ordonatori principali de credite și salariile ar trebui să aibă elementul cel principal în zona aceasta de salarii de bază, salariile lunare. Și încă un lucru pe care îl aveam – salarizarea nu se adapta performanței dovedite a angajatului. O să vedeți imediat și dintr-un alt slide că existau, practic, niște prime de excelență, dar ele niciodată nu au avut o bază în spate, totdeauna a rămas o chestiune discreționară, deci nu există în acest moment pe bune un sistem de bonificare de performanță și introducem acest sistem, între 10% și 20% din salariul de bază pentru maxim 30% din angajați, limitat – după cum o să vedeți – în primul an la 4% din anvelopa salarială. Un lucru care trebuie menționat și o să revin atunci când discutam de instabilitate, și aici mențiunea făcută doar ca să înțelegem despre ce discutăm aici și ce înseamnă o legislație unitară și ce nu înseamnă. În perioada iulie 2017, deci de la adoptarea legii 153, până în octombrie 2022 – deci nu iau după octombrie 2022 – legea aceea cadru 153 a suferit direct sau indirect modificări și completări prin 43 de acte normative, inclusiv două decrete ale președintelui, două decrete ale Curții Constituționale etc. Și asta ce înseamnă? Înseamnă că trebuie să înțelegeți că în acest proiect – și o să discut de zona asta de sustenabilitate – se menționează foarte clar că această legislație trebuie să rămână așa cum este și asta este și o parte a acordului politic cu partidele. De altfel, fiind un jalon din PNRR, avem un lucru important de reversibilitate, deci cinci ani de zile trebuie să rămână exact așa cum este. De aici și importanța discuției; în general, salarizarea nu se discută în fiecare an, se discută la perioade mai lungi ca să asiguri această stabilitate. Haideți să ne uităm un pic la câteva elemente care fundamentează ce am spus mai devreme. Aici sunt ponderile pe care le avem în ceea ce înseamnă sporurile ca parte a salariilor – de la 19%, la 52%, 30%, 29%, 31% și, practic, noi ce încercăm să limităm, cu cazuri individuale care depășesc, se duc la 90%, 100%, 120%. Aici sunt medianele. Deci, practic, cam cum sunt toate sporurile în medie. Vă dați seama, dacă o mediane este de, să zicem, 30%, pleacă de la 60 până la 10, da, deci asta e ideea. Și ceea ce este important, asta corectăm noi și spunem: Nu, nu putem să avem sporurile mai mari ca anvelopă peste 20%. Haideți să vedem încă un pic câteva lucruri, pentru că m-ați rugat, dacă putem da puțin mai departe, încă o dată. Aici, deci, este ideea reconcilierii lucrurilor pe care le avem. Ce facem noi? Practic, v-am spus, apropiem nivelurile salariale ale funcțiilor acestea care sunt așezate pe baza complexității. Deci, practic, ne asigurăm că variațiile nu mai sunt atât de mari pentru lucruri care ar trebui să fie remunerate oarecum la fel. Avem o reducere a utilizării sporurilor, lucru foarte important prin care ne asigurăm că le eliminăm; v-am zis, 56% eliminate sau diminuate și absorbite în salariul de bază. Și, evident, v-am spus că nu există vreo cale – și asta e foarte important să înțelegem și pentru consultările care vor urma cu partenerii sociali, și cu familiile ocupaționale – să depășim acele opt miliarde. Asta este, de fapt, acordul politic și acum stăm cel puțin liniștiți că nu va mai exista vreo tentație să zici că, da, da, da, sunt sigur că am mai putea găsi nu știu câți bani pentru nu știu ce familie ocupațională, pentru că așa se funcționează în practică acest tip de lobby. Avem un lucru care e foarte important în arhitectură – o comprimare a gradelor 8 la 1; deci, practic, de la un sistem care era 12 la 1, avem acum un 8 la 1, ceea ce înseamnă mai multe echitate în sistem și, evident, lucrurile acestea, v-am spus, ajută la acea percepție pe care o ai legat de salarizarea relativă. Și pentru că am primit întrebări, cât va fi valoarea de referință – valoarea de referință ca să ne încadrăm într-o anvelopă de opt miliarde este 4.100 de lei. Valoarea aceasta de referință este un lucru foarte important și poate o să mai apuc să mai zic două cuvinte despre ea, dar este elementul care va asigura predictibilitatea de creșteri salariale în viitor. Și prefer acum să vă dau aceste elemente. Acest… Valoarea de referință va crește ca urmare a două lucruri care se pot întâmpla; primul lucru este legată de creșterea PIB. Deci dacă țara crește ca PIB nominal, atunci evident că există spațiu să crești salariile în sectorul public. Atenție, nu există o condiționare că dacă îți crește PIB-ul cu, să zicem, 6%, trebuie să-ți crească și salariile cu 6%. Dar condiționarea este în sens invers. Dacă nu ai o creștere de PIB cu 6%, nu are cum să-ți crească salariul cu mai mult de 6%. Al doilea lucru care este… Şi în același timp reflectă principiul invers, dacă țara o merge mai bine, lumea trebuie să simtă în buzunare că merge mai bine, nu doar în sectorul public, cât și în sectorul privat. Cel de-al doilea lucru care mi se pare important este că, având în vedere faptul că plecăm de la un număr de personal de circa 1,2 milioane, o reducere a personalului prin reformă administrativă care să reducă până la urmă anvelopa sau costul de personal total, îți permite să crești valoare de referință. Şi aici vreau să fim foarte expliciți. Există posibilitatea, dacă există o creștere de productivitate, să poți să faci, poate, mai multe lucruri cu mai puțini oameni și asta înseamnă că trebuie să-i remunerezi mai bine. Asta este un lucru absolut important. Și asta mi se pare foarte important ca logică și cred că și prim-ministrul Ilie Bolojan a menționat asta într-o conferință de presă anterioră. Ceea ce vreau să vă mai spun este că, evident, discutând de opt miliarde, deci opt miliarde raportat la, disponibil, la 166 de miliarde cât avem în plată astăzi sunt undeva 4,8%, 4,7%, 4,8%, undeva sub 5%, dar este foarte important să înțelegem că distribuția aceasta se va vedea diferit. Vom avea o repoziționare, vom avea introducerea sporurilor în salariile de bază, dar, și asta e important de spus, pentru 44% dintre titulari, salariile de bază nu compensează complet eliminarea și reducerea diverselor sporuri, deci vor rămâne cumva în plată cu nivelul respectiv. Ca să fie foarte clar sistemul, și aici mă refer mai ales pentru colegii din justiție, care sunt foarte atenți la ce facem zilele astea și mai ales în prisma multor hotărâri în instanțe care au fost luate în acest sens. Practic, lumea va rămâne cu un salariu, cu venitul în plată, deci, repet, e principiul acela al protecției salariale și acele lucruri vor fi considerate niște, pe principiul dreptului câștigat, niște plăți compensatorii pentru persoanele respective, că nu e vina lor până la urmă că au rămas cu salariile sau că le-au crescut salariile cum le-au crescut, dar ideea este, acel lucru nu va reflecta o plată care este colectivă pentru pozițiile respective. Deci vor fi și ne vom asigura în lege că vom menționa foarte clar că acestea sunt plăți compensatorii individuale, ca să nu există posibilitatea interpretării în instanțe de asimilare sau echivalare. Asta este un lucru foarte important și pot să mai detaliez. După care, pe partea de performanță, încă o dată aș vrea să mai trec puțin în revistă. Nu, aici. Deci este ideea de a avea o premiere unică, de a putea să bonifici performanța individuală pe baza unor standarde în echitatea și spațiul bugetar de care am vorbit și avem 4% din toată anvelopa ordonatorului de credit, 30% maxim din posturi, nu poți să spui cum a fost la un moment dat cu bursele de merit în educație, nu poți să zici că au 60% din studenți burse de merit. Deci trebuie cumva performanța să te concentrezi pe, zicem noi, pe baza analizelor Băncii Mondiale și bunei practicii internaționale, că maxim 30% ar putea să fie mai performanți decât media, să spunem, și echitate minim între 10% și 20% din salariul de bază ca bonus de performanță pe care îl dau. Și rămân lucruri care, în fine, sunt pe fonduri externe, fondurile europene, bonusurile respective, rămân pentru că ele fac parte din niște acorduri cu Comisia Europeană și sunt finanțate, după cum știți, 45% sunt finanțate din fondurile europene. Dacă este să mă întrebați sau să anticipez puțin întrebarea care posturi totuși cresc și cu cât cresc, avem în slide-ul următor și observăm aici faptul că cele 56% din posturile care totuși vor avea creșteri de salarii, 21% sunt peste 10%, 14% între 5% și 10% și 21% între 0% și 5%, şi după cum spuneam, cu acele diferențe compensatorii astfel încât să fim siguri că niciun salariu în plată, niciun venit în plată nu scade. O să trec puțin mai repede la niște exemple concrete, pentru că știu că asta este ceea ce vă doriți. Dacă putem trece mai departe… Deci, o să discutăm în acest moment de niște slide-uri care vă arată cum evoluează pe niște profesii mai cunoscute sau unele dintre ele importante totuși, pentru că se elimină niște inechități, ca să vedem efectiv care sunt transformările. Și mergem mai departe. Deci, ce observăm? Profesorul universitar, aceasta este plaja salarială între 10.500… discutăm aici de salariul de bază, între 10.592 și 15.550, mediana e la 14.040, va crește salariul de bază, v-am spus, prin incorporarea diverselor lucruri la 16.400, și vom avea, practic, salariul lunar brut cu o creștere care nu este neapărat foarte mare, este 3%, dar ceea ce este elementul crucial este că nu mai am această lăbărțare de plată între diversele tipuri de profesori universitari, ci practic rămânem cu o diferență între profesori universitari mult mai mică. Deci nu poți să am diferență între 16.000 și 29.000 pentru un profesor universitar, că e tot profesor universitar, până la urmă, discutăm aici. Atenție, grad 0, ca să fie foarte clar despre ce vorbim. Și, practic, vedeți, diferența mare pe care o avem…. nu poți să le elimini în complet, nu poți să ai un salariu uniform, pentru că ai, până la urmă, un salariu lunar brut, depinde de cât de mare e universitatea, deci mai e o marjă de manevră, dar, în orice caz, este mult mai rezonabilă decât ai în acest punct /…/. Un lucru foarte important, și mă bucur să dați acest mesaj, cercetătorii științifici au fost săriți de Legea 153, din 2017, și, practic, remediem acest lucru, avem o creștere semnificativă pentru cercetătorii științifici, deci, cumva, ei erau încă de când se făcea în 2010, această salarizare unitară în România, trebuiau să fie asimilați în continuare cu profesorii universitari. În momentul respectiv, în parlament, când v-am spus că s-a făcut facerea și s-a trecut la proiect de lege față de ce pregătisem noi în guvern, au fost săriți. Și mă bucur să pot să comunic că am remediat acest lucru, și cercetătorii științifici, în acest moment, au creșteri, după cum vedeți, la salariul de bază de 45%, salariul lunar brut de 31%. Eu nu cred că țara asta poate să progreseze fără să poți într-adevăr încuraja zona de cercetare. Mai departe, dacă mergem, avem profesori cu studii superioare, vedem, din nou, același lucru, creșterea salariului de bază cu 17, nivelul nu este neapărat semnificativ. De aceea, încă o dată, pun accentul, acest proiect de reformă nu este un proiect de creștere a salariului bugetarilor, este un proiect de aducere echitate în sistem și ajustare. Aș mai vrea să vă dau ca un exemplu, dacă putem da, pentru că o să le găsiți în prezentare, vă vom transmite prezentarea, observăm cam același tip de raționament, secretarii instituției de învățământ – 18% în salariul de bază, 6% în salariul brut, mergem mai departe. Aici sunt cazuri în care începem să avem și acele înghețări. Și vreau să fim foarte expliciți aici, pentru că nu ne temem de lucrul ăsta. Deci, judecători. Judecătorii, cu tot respectul pentru domniile lor, pe baza unor asimilări, și interpretări, și hotărâri de instanță, și-au crescut salariile mult peste grilă. Și o spun din capul locului, pentru că știu că o să avem în continuare niște dezbateri aprinse pe acest subiect. Există o singură putere în stat, care poate pune pe masă cât trebuie să fie bugetul și cât poate să fie bugetarea în salariul public. Este recunoscut în toate materialele, analizele constituționale, că singura prerogativă a executivului în echilibrul puterilor în stat este partea de buget și de buget salarial. Este singura prerogativă nediscutabilă de nimeni. Cu toate acestea, deși nu a existat o legislație care să ducă salariile judecătorilor la nivelul de astăzi în plată, au existat hotărâri judecătorești și decizii pe care le-au avut ordonatorii de credit care au dus lucrurile la nivelul respectiv. Noi spunem acum că pe baza evaluării funcțiilor, făcută, încă o dată, doi ani de zile de către Banca Mondială, pe cele mai bune practici existente, există în acest moment o discrepanță între nivelul în plată și nivelul unde ar trebui să fie în grila unitară de salarizare, lucru care se vede și aici. Incorporând lucrurile care țin de sporuri și așa mai departe, menținem salariul de bază, deci nu există vreo modificare acolo, dar salariul în plată, având în vedere toate sporurile primele, lucrurile care s-au dat în instanță, are o scădere semnificativă de 16%, vorbesc în mediană, de la 22.907 la 19.268. Întrebarea va fi – bun, dar asta ce înseamnă? Păi înseamnă așa, că nu vom putea să diminuăm valoarea în plată, pentru că este, repet, teoria dreptului câștigat și se ajunge în instanță instantaneu dacă am tăia efectiv sumele respective, dar dumnealor, având în vedere că sunt mult peste grilă deja cu valorile respective, vor avea această compensare, repet, individuală, că e foarte important termenul, care le va rămâne până când vor fi prinși în spate de creșterea valorii de referință a economiei și a modului în care se dezvoltă lucrurile. Deci este important să înțelegem cam care sunt categoriile unde nu este echitabil în acest moment raportarea lor față de restul categoriilor. Mai departe, erau niște lucruri pe care voiam să le arăt, pentru că a fost o dezbatere în spațiul public legat de muzeografi. Deci sunt o categorie uitată, avem o creștere de 31% în salariul de bază, 16% în salariul lunar brut. Mă bucur să pot aduce această veste. Sunt convins că poate așteptările erau mai ridicate. Să nu uităm, avem doar opt miliarde, lucrurile astea se reflectă împărțind la toate lucrurile și inechitățile pe care le avem. Vreau să vă mai arăt la asistentul social, pentru că asta e ceva ce ține și de pălăria de Ministerul Muncii. Asistentul social, mă bucur să vă arăt că avem o creștere de 40%. Cred că țara asta are nevoie de un sistem de asistență socială bine așezat, cu oameni care să se ocupe, să ofere servicii sociale bune. Țara nu poate să stea doar în transferuri, deci în plată de bani, trebuie să aibă asistenți sociali care să scoată lumea din vulnerabilitate și observăm salariul lunar brut, e o creștere de 22%. Mi se pare foarte important și mă bucur că avem această corecție de inechitate. Nu o să mai stau cu exemple, eu o să trec mai departe, deci dacă putem să mergem mai departe. Aici sunt grilele pentru administrație locală, unde, iarăși, discutăm mediane; salariile în local, în anumite locuri, au luat-o complet peste nivelul de asimilare. Adică sunt cazuri în care ai în administrații locale consilieri sau alte poziții echivalente care au mai mulți bani decât au consilierii sau poziții echivalente în administrația centrală, în minister. Nu poți să ai un lucru de tipul acesta. Deci, practic, noi reașezăm această grilă. Evident, va exista o dezbatere, dăm o anumită flexibilitate în sensul că spunem anumite praguri pentru unitățile administrativ-teritoriale peste un anumit nivel de populație care au bareme mai mari. Dar, după cum vedeți, ajustările nu sunt dramatice, deci în mediană avem minus 11%. Atenție, toți vor rămâne cu protecția veniturilor, deci nimeni nu pierde din bani, dar pentru viitor, ca să ai o arhitectură unitară, lucrul acesta trebuie corectat. Dacă mergem mai departe, vedem, rămânem cam tot pe acolo, dar, practic, reducem, reducem mult intervalul de diferență, când mediana… Deci când avem diferențe de minus 4, minus 1, minus 2, înseamnă că se corectează multe cazuri individuale care sunt sărite așa, dar în mare lucrurile rămân cam pe unde erau în acest moment, fiind prinse din urmă, folosind această rezolvare de echitate. Mergem mai departe. Vă spuneam că ne uităm la debutanți și vedem la debutanți creșteri substanțiale. Aici cumva erau două linii, îmi pare rău că nu se vede bine. Sunt două cifre – era 6.400, va fi 7.544; era 5.500, va fi 7.011. Deci, după cum vedeți, din valorile acestea care erau pe la 4.562, toate trec de 5.600, 6.800. Aici discutăm de salarii în plată, preconizate, deci o creștere, spunem, care să aducă la un plus de atractivitate pentru funcțiile de debutanți. După cum v-am spus, se comprimă puțin, într-adevăr, tot sistemul pe 1 la 8, dar e important totuși să creezi o minimă atractivitate să poți să intri ca artist, ca actor, ca infirmier, ca asistent medical, bibliotecar sau consilier în zona aceasta. Mă apropii de sfârșit. Mergem mai departe. Aici este un lucru foarte important. V-a prezentat și prim-ministrul Ilie Bolojan aceste lucruri. Vreau doar să înțelegem că această lege nu se adresează doar celor 1,2 milioane de angajați din administrația publică. Este o lege care, bineînțeles, interesează pe toată lumea, inclusiv pe cei din sectorul privat, care nu înțeleg de ce, de exemplu, vom avea o creștere în sectorul public și dumnealor, până la urmă, nu au nicio creștere, pentru că activitatea dumnealor depinde de performanța companiei. V-am spus că am adus elementele acelea de bonificare a performanței și v-am spus și faptul că vom introduce această legătură cu creșterea economică, dar este foarte important să înțelegem, deci cum a… Aici, cu verde, avem sectorul privat, cu roșu avem sectorul public și doar este foarte important să înțelegem cum au crescut în timpul aceste lucruri în ultimii ani, lucru care, evident, naște pe același principiu al relativității, deci nu mă interesează cât câștig eu, cât mă interesează cât câștig eu față de ceilalți. Și există sentimentul în sectorul privat că sectorul public câștigă mai mult decât ei. Iată, datele statistice, susțin acest lucru. Și atunci, trebuie să fim atenți în această țară să nu creăm o divizare între categorii și să avem o chestiune care este echitabilă pentru toată populația, nu numai în interiorul zonei publice. Și ceea ce observăm este că în 2025, ca urmare a reformelor pe care guvernul condus de Ilie Bolojan le-a avut și care au creat o foarte mare agitație, și înțelegem lucrul ăsta și înțelegem că sunt oameni care o duc mai rău, dar observăm că avem o așezare, o reașezare a dinamicii creșterii salariale în sectorul public înspre cea pe care o avem în sectorul privat și ăsta este un lucru bun. Şi dacă mergem mai departe, lucrul ăsta ne face să înțelegem și partea de sustenabilitate fiscală. România are această curbă care se bazează pe creșterea economică și vestea pentru tot cei din administrația publică este că în sfârșit ai o predictibilitate. Deci ai o predictibilitate cu cât anume ar putea să crească valoarea de referință și, implicit, salariul pe care îl ai. Deci astăzi suntem cu propunerea pentru 2027 să plecăm de la 4.100. Această valoare ajunge la 4.793 până în 2031 și vedem, avem o creștere pe care o asumăm an de an. Lucrurile acestea se întâmplă, pentru că mizăm pe o restartare a creșterii economice și vedem și ca urmare a faptului că ai creștere economică, deci PIB-ul îți crește, se diminuează valoarea pe care tu o ai ca platformă salarială în PIB. Deci e posibil să reconciliezi atât ideea de creștere a anvelopei salariale, cât și ideea de spațiu fiscal sau procent din PIB. Și asta este ceva ce să știți că este agreat de Comisia Europeană. Este angajamentul pe care România îl are și, de altfel, evident că inclusiv suma de 770 de milioane de euro, ca jalon din PNRR, ca reformă critică pe care trebuie să o facem și pe care o evităm ca penalizare sau, mai bine zis, putem investi această sumă în lucrurile pe care le avem acum în plan, rămâne în picioare. Și ultimul slide pe care îl am este cel legat de ceea ce am dat un pic așa cu manta. Nu e vorba că poți să ai vreun proiect ideal în acest moment pe salarizare. Nu e vorba că, brusc, toate inechitățile vor fi rezolvate, însă prin realinierea grilelor, salarizare unitară, tăierea tuturor excepțiilor, chestiilor care vin din legi speciale, practic, reușești să faci ca sistemul de salarizare să prindă contur. Va atrag atenția asupra unui lucru care nu e suficient subliniat în spațiul public. Nerespectarea integrală a legii 153, care, repet, a fost făcută printr-o supralicitare de 20 de miliarde care nu existau și nerespectarea ei a condus la costurile semnificativ obținute în instanță, și astea sunt date de la finanțe, costul tranșelor scadente aferente drepturilor obținute prin hotărâri și judecătorești este de 7,14 miliarde, deci aproape s-au obținut în instanță cât avem noi spațiu în acest moment pentru a lua legea ca să o corectăm. Și este foarte important să știți, din care 5,95 sunt numai în justiție. Prin urmare, dacă colegii din justiție, în continuare noi am rămâne cu această legislație, aceste sume ar fi în continuare în creștere și în continuare dumnealor ar putea să se prevaleze de inechități care există pe legislația actuală. Și atunci, singura cale prin care poți să ieși este o legislație unitară pe prerogativa executivului de a stabili legislația și, bineînțeles, trebuie să înțelegeți că dacă nu intervenim, valoarea estimată a tranșelor de plată se duce la 11,5 miliarde de lei, din care aproape 10 în justiție. Aș vrea doar să înțelegeți că lucrurile astea nu sunt așa, poezie. Zilele trecute, justiția a hotărât că diurnele de 2% pot fi date, pentru că există niște prevederi, vreo trei sau patru articole în ordonanța 27 din trecut, care, fiind o lege specială, legea specială are prevalență asupra legislației generale și au considerat și, repet, am cerut din partea Ministerului Muncii printr-o scrisoare formală explicarea legală, dar bănuiesc că, dumnealor fiind din sistem, au făcut lucrurile care sunt legale, o să aștept și eu motivarea. Dar ce vreau să zic este că lucrurile astea se întâmplă pentru că nu mai e o salarizare unitară în România. Deci rețineți acest aspect fundamental, costul non-reformei, pe lângă banii din PNRR, 770 de milioane, faptul că lucrurile au luat-o complet razna în materie de salarizare și hotărâri și lucruri care se întâmplă de aici. Închei prin a vă mulțumi foarte mult pentru modul în care veți reflecta importanța acestei dezbateri în continuare. Calendarul este unul extrem de strâns. Mâine începem primele întâlniri cu toată lumea din familiile ocupaționale și cu toată lumea din sindicate pentru o informare cu privire la aspectele acestor legi. După care, de miercuri, începem consultările cu familiile ocupaționale și cu sindicatele care țin de diversele profile sau părți ale administrației. Credeți-ne că acest proces va fi făcut foarte corect și transparent, vom strânge amendamentele pe care le vom avea în consultări, vom transmite către parlament, către partidele politice care au încheiat acordul politic forma inițială, forma amendamentelor care au reieșit din consultări cu, evident, o propunere din partea noastră, a specialiștilor din Ministerul Muncii și specialiștii Băncii Mondiale, cu adoptare sau preluare parțială sau integrală, după care proiectul va fi preluat ca proiect inițiat… ,legislativă, inițiativă, de către liderii politici în parlament și sperăm să ducă la o adoptare cât mai rapidă. Vă mulțumesc și vă stau la dispoziție pentru întrebări.

Reporter: Bună ziua! Spuneți-ne, vă rog, în noile grile de salarizare care ar fi majorările pentru miniștri și pentru parlamentari, de exemplu?

Dragoș Pîslaru: Este o întrebare care, pe baza proiectului care s-a scurs pe surse, a suscitat deja, să spunem, controverse. Noi nu am așezat în acest proiect remunerația pentru vreo categorie, cu mâna. Deci a fost o echivalare de coeficienți și, în grilă, s-a plecat de la o raportare de funcții echivalente și, în acele raportări de funcții echivalente, au fost încadrați și demnitarii. Ca să vă răspund, însă, punctual, este vorba de o încadrare de la 1 la 8, cu președintele pe cea mai înaltă funcție. Noi avem, în acest moment, pe grila care ține de demnitari, numai o secundă să vă pot spune fără să greșesc, mulțumesc foarte mult… Deci Președintele României este la 8, președintele Senatului, Camerei Deputaților 7,50, vicepreședinții… vă rog.

Reporter: Domnule ministru, știm coeficienții, vă rog să ne spuneți valoarea netă și majorarea care ar fi aplicată.

Dragoș Pîslaru: Sunt convins că, dacă aveți coeficienții, puteți înmulți cu valoarea de referință și știți mai repede…

Reporter: Dacă am fi avut legea înainte, domnule ministru, puteam să facem calculele, însă, cu un minut înainte de această conferință de presă, noi am primit această lege, a fost pusă în transparență. Nu am putut să facem documentarea și vă rugăm foarte mult să ne dați exemple concrete.

Dragoș Pîslaru: Am înțeles. În primul rând, aș vrea cumva să explic că a existat un acord ca variante de lucru din minister să nu plece până nu avem varianta oficială care să fie publicată cu ocazia conferinței de presă. Ideea aceasta de a da pe surse sau a scoate variante este ceva ce, de la început, a făcut parte din acordul politic. În mod concret, ca să înțelegem lucrurile cum sunt, dacă facem analiza de coeficienți, creșterea de coeficient îți dă procentual și creșterea de salariu. Dumneavoastră îmi cereți acum să vă calculez salariile nete, sunt convins că, și o să-i rog pe colegi să-mi dea și această informație în timp ce discutăm acum, dar vreau doar să fac niște observații cu privire la această grilă de demnitari. Având în vedere faptul că situația românilor este una dificilă acum, cu măsurile de austeritate luate, reașezarea grilelor și, repet, o să vin imediat și o să vă spun și procentele exacte de creștere a salariului net, după cum arată, dar ceea ce e important să înțelegem este că reașezarea grilelor duce, într-adevăr, la niște reașezări importante pentru aceste grile de demnitari, care nu au mai fost modificate de ceva vreme. Vă pot spune că domnul ministru Manole, chiar, a avut dezbaterile respective cu Comisia Europeană și am inițiat o întrebare către Comisia Europeană dacă este posibil să înghețăm aplicarea grilelor pentru demnitari. În acest sens, a fost trimisă o scrisoare, un e-mail către Comisia Europeană cu această întrebare punctuală pentru a ne asigura că există această posibilitate, ca de exemplu, în 2027-2028, să nu avem creșterile de salarii de demnitari sau să explorăm o creștere graduală cu înghețări parțiale. Ceea ce cred că este important este că a existat o videoconferință pe data de 18 mai, în care Comisia Europeană a spus așa: în cadrul CID, deci în definirea jalonului din PNRR, avem o condiție, care de altfel e unul din principiile și acordului politic, ca legea salarizării să fie aplicată unitar și în același timp pentru toate categoriile profesionale. Și în acest moment vă pot confirma că, la sfârșitul săptămânii trecute, noi am mai pus încă o dată întrebarea să ne dea și în scris acest lucru. Deci vreau doar să asigur românii că nu este vorba despre faptul că există vreo grilă care crește în mod subiectiv față de altă grilă, că ar trebui să înțelegem că sistemul de echivalențe face ca, până la urmă, în administrația publică să ai președintele care ar trebui, teoretic, fiind cea mai înaltă funcție în stat, să fie remunerat la cel mai înalt nivel în stat. Și că, tocmai prin așezarea coeficienților în acest interval de 1 la 8, trebuie să-i pui și pe ceilalți undeva în grilă. Deci nu este vorba de ceva în acest sens.

Realizator: Domnule ministru, aveți în acest moment datele privind majorarea salariilor demnitarilor? Le-ați primit?

Dragoş Pîslaru: După cum v-am spus, dacă aveți coeficienții și, încă o dată, proiectul în acest moment, ca să fiu foarte clar, este deja public.

Reporter: Domnule ministru, dumneavoastră, nu știți cu cât vă crește salariul?

Dragoş Pîslaru: Da, asta sunt pregătit să vă spun.

Reporter: Spuneți-ne cu cât crește salariul dumneavoastră.

Dragoş Pîslaru: Pentru salariul meu de ministru, creșterea ar fi de 22%.

Reporter: Cât înseamnă asta?

Dragoş Pîslaru: Vă spun imediat. Deci, 12.766 înmulţit cu 20… O creștere de 2.500 de lei.

Reporter: 2.500 de lei. Şi pentru un profesor debutant, domnule ministru, care este creșterea?

Dragoş Pîslaru: Da. Acest echilibru pe care îl faceți dumneavoastră pleacă de la o premisă greșită. Nu discutăm de o lege a salarizării care se concentreze pe creștere. Discutăm de o reașezare echitabilă a grilelor de salarizare. Evident, este opţiunea dumneavoastră cum veți portretiza această reformă. Eu o spun explicit ca să fiu sigur că am explicat tuturor.

Reporter: Domnule ministru…

Dragoş Pîslaru: Dacă îmi permiteți să răspund și după aceea, evident, mă puteți întreba în continuare. Această legislație pune în ordine o salarizare care a fost desfăcută pe familii ocupaționale și care nu mai are corelațiile de rigoare. În acest moment, trebuie să ne uităm la faptul că în sistemul de educație există niște corecții de echitate care sunt importante, pe funcțiile pe care vi le-am arătat și care sunt pentru sistemul de educație. A face comparație între sistemul de educație, cu alt sistem, altă familie ocupațională este un lucru care nu are nimic la bază decât să întărâte niște categorii profesionale, unele către celelalte. Fiecare categorie are, în statul român, în modul de desfășurare a administrației, un anumit tip de așezare. Deci nu este vorba să comparăm cât câștigă un doctor cu cât câștigă un ministru sau cât câștigă un profesor cu cât câștigă un parlamentar. Există o evaluare obiectivă, făcută tehnic, nu politic, pe cum anume se așează, într-un sistem de salarizare modern al unei țări membre a OECD, aceste grile. Dacă apreciați acest argument, bine, dacă nu, evident, veți putea încerca să subliniați orice fel de alte lucruri, dar per ansamblu ceea ce face legea este că le pune într-un sistem de echivalare conform evaluărilor pe care le-am avut timp de doi ani de zile.

Reporter: Încă o întrebare, vă rog. Această lege a salarizării unitare se aplică și pentru instituții precum ASF, ANCOM și ANRE, acolo unde am văzut salarii uriașe și ați spus de-a lungul timpului că le veți aduce sub incidența legii?

Dragoş Pîslaru: În acest moment există o dezbatere cu privire la exceptare sau preluare. Forma aceasta pe care o avem preia exceptările din Legea 153. Eu însumi însă nu sunt convins de acest subiect și vă asigur că, în aceste trei săptămâni de dezbateri, acest lucru va fi pus pe masă. Eu însumi, dacă nu-l aduce nimeni în discuție, îl voi pune pe masă. Vă rog.

Reporter: Bună seara, domnule ministru. O să cer niște lămuriri despre ceea ce ați spus puțin mai devreme cu oamenii care vor rămâne cu venitul în plată, celor care li se reduc din sporurile despre care vorbeați. Aș vrea să vă întreb dacă acestora le va rămâne în mână acum salariul pe care îl au cu tot cu sporuri sau fără sporuri.

Dragoş Pîslaru: Da, răspunsul este cu tot cu sporuri, dar – atenție – este o diferență între sporurile permanente și sporurile temporare. Nu am calificarea aceasta în lege, să vă zic ce însemna temporar și permanent, dar cred că, pentru toată lumea, putem înțelege. Adică, dacă există un spor care în legislația, conform Legii 153, era luat pentru că erau condiții sau ce se întâmpla și era un spor care era legat permanent de activitatea sa, acel lucru va fi luat în plată. Dacă discutăm de intenția, ca de exemplu, în ultima lună de raportare, știu eu, decembrie 2026, să faci ceea ce s-a făcut în trecut, adică dăm un bonus, un ceva, inventăm ceva ca să dăm în luna decembrie ceva, încă o dată, nu e în legislație posibil, dar ca să ne înțelegem, să fie foarte simplu. Deci dacă vii cu ceva, o găselniță în luna decembrie, tocmai ca să-ți crești artificial cât ai în plată în decembrie, aplicarea legii și modul în care am scris-o este de natură să nu ia acel element artificial, temporar, de ultim moment, în calcul. Deci, practic, ca să vă răspund, salariul plus toate sporurile care erau parte a modului de concepere a salarizării în mod uzual.

Reporter: Sporul de vechime se va aplica?

Reporter: Aş mai avea întrebări.

Dragoş Pîslaru: Vă rog, dacă puteți să continuați și după aceea, vă rog.

Reporter: Ați vorbit aici despre plăți compensatorii. Oamenii vor rămâne cu venitul în plată, dar ați vorbit și despre plăți compensatorii. Despre ce plăți compensatorii vorbim?

Dragoş Pîslaru: Aici trebuie să fiu foarte atent din perspectiva termenilor legali. Plățile compensatorii s-au folosit pentru alte tipuri de lucruri în trecut. Încercam să găsesc o analogie. Oamenii vor avea o nouă încadrare pe un nou salariu de bază și pe o nouă structură de sporuri, care sunt limitate la 20%. Se face calculul, să zicem, tu ai 12.100 în plată acum și, prin calculele care sunt refăcute, ajungi la 11.000. Deci vei avea o diferență de 1.100 de lei, care se consideră o compensație. Deci vine salariul conform aplicării legii noi, plus o compensație care este considerată drept individual, nu colectiv, de 1.100 de lei. Că acolo te-a prins pe tine 2027 când s-a aplicat legea. Deci despre asta vorbesc, ca să nu ajungem la noțiuni care s-au folosit în alte contexte.

Reporter: Iar domnul premier Ilie Bolojan spunea la trecuta conferință de presă un lucru pe care l-ați spus și dumneavoastră. Avem într-adevăr 1,2 milioane de angajați și dacă am mai da afară, ca să mă exprim așa, din oameni, am mai disponibiliza, ar mai rămâne mai mulți bani pentru cei care fac performanță în sistem. Se plănuiește la guvern un nou val de concedieri?

Dragoş Pîslaru: Nu. Ca să fie foarte clar, mai ales având în vedere acordul politic existent, nu există niciun fel de plan, în acest moment, altul decât cel care ar trebui îndeplinit cu reforma administrativă, deja adoptată. Dar, lăsând acel lucru aparte, nu există nicio asumție de reducere a numărului în administrație. Eu am vrut doar să precizez că acea valoare de referință, care îți dă predictibilitatea pentru cât crește salariul fiecăruia pe baza noii legi, poate să crească, pentru că se dezvolte economia sau pentru că crește productivitatea angajaților din sectorul public, deci astea sunt cele două elemente. Dar vă spun foarte clar, nu există în acest moment vreun plan prin care să se sugereze diminuarea numărului de angajați în sectorul public. 

Reporter: Și încă o întrebare aș mai avea, pentru că sindicaliștii au ieșit public spunând că sunt nemulțumiți, iar una din nemulțumiri era legată de indemnizația de hrană, care ar urma, practic, să dispară în forma în care o știm până acum.

Dragoș Pîslaru: Da

Reporter: Dar ne puteți explica? 

Dragoș Pîslaru: Da, este foarte simplu. Indemnizația de hrană este un spor pe care, în mod normal, cineva care are un salariu bun nu ar avea nevoie de un spor de indemnizație de hrană, deci ar trebui să fii bine plătit, să-ți permiți, să-ți plătești, să poți să îți cumperi de mâncare din banii pe care îi ai în salariul de bază. Indemnizația de hrană a fost gândită ca un bonus pentru că salariile erau mai mici decât ar fi trebuit să fie pentru o viață decentă a celui care lucrează în administrație. În acest moment creștem salariile de bază, cu tot cu cât era indemnizația de hrană, deci practic o includem, ca omul să poată, persoana să poată, din administrație, să aibă un salariu mai mare din care să-și permită să-și cumpere de mâncare. Și ca să fie foarte clar, nu e chestia că dacă aveai înainte această indemnizație, o poți cere din nou peste salariul actual. Deci odată ce desființezi structura de sporuri, o reașezi, tai 56% din sporurile astea, ele nu mai există. Deci să nu mai avem impresia că le reinventăm după aia peste. Nu, asta înseamnă salarizare unitară. Ai o structură unitară, salariile de bază crescute și un număr redus de sporuri, majoritatea sunt în sistemul medical, acolo unde ai niște, să spunem, activități care trebuie cumva normate într-un alt mod. 

Reporter: Mulțumesc! 

Reporter: Bună ziua! Domnule ministru, vă rog să ne explicați dacă aceste sume pe care le vedem înmulțite cu coeficienții includ niște sporuri deja, sunt niște sporuri incluse în aceste sume sau cum? Sporul de vechime, de exemplu, se mai aplică sau nu se mai aplică? 

Dragoș Pîslaru: Deci, haideți să mergem puțin la valorile, dacă putem, să dăm atunci când am dat niște exemple, ca să vă dau mai clar, că o să aveți prezentarea. Deci, salariul de bază este salariul de bază, adică ce avem noi în grile. Salariul lunar brut e cu tot cu sporuri. Deci noi, practic, aici avem salariul de bază cum va crește, pentru că am inclus deja niște sporuri în salariul de bază, și care este așteptarea noastră cu privire la cât va primi salariul lunar brut persoana respectivă, da, și avem faptul că rămâne tot pe acolo. Nu știu cum să vă explic mai clar. Deci, practic, noi, incluzând sporurile în salariul de bază, salariul de bază a crescut și, după aceea, salariul lunar în plată este cu celelalte sporuri ar mai rămâne peste acel salariu. 

Reporter: Ce alte sporuri s-ar mai putea adăuga? Sporul de vechime e deja inclus sau se include pentru fiecare angajat în parte? 

Dragoș Pîslaru: Avem gradațiile de vechime, care sunt un lucru separat, deci acela nu-i spor. Acelea sunt gradațiile de vechime care intră în grile, deci ai pe categoriile de gradații, deci nu ai, acela nu-i spor de vechime, acela e parte din grilă. Deci grile cu coeficienți, care au luat în calcul, practic, vechimea, deci tu când ajungi pe o poziție, pe poziția respectivă, tu ai un grad și respectivul grad îți dă vechimea și primești bani în funcție de vechimea pe post. 

Reporter: Practic, sporul de vechime este inclus deja în salariu.

Dragoș Pîslaru: Sporul de vechime se alocă cum te miști în grile, da. Într-un fel, poți să spui și lucrul acesta, da. 

Reporter: Vă rog să ne dați exemple de sporuri care se vor adăuga salariului de bază, să ne oferiți câteva exemple. 

Dragoș Pîslaru: De exemplu, în sistemul medical, ai în continuare sporuri speciale pentru neurochirurgi, ca să vă dau un exemplu, care sunt uneori atașate numărului de ore în blocul operator pe care aceștia îl petrec. E un spor pe care nu avem cum să-l eliminăm, pentru că nu toată lumea e neurochirurg și există o normare a activității inclusiv în sistemul medical, o recunoaștere a complexității operațiilor și așa mai departe. Ca regulă generală, au rămas lucruri care sunt foarte specifice unor anumite profesii, și nu chestiunile generale. Și generale au rămas sporul de performanță, de care v-am menționat mai devreme, deci cel pe care l-am descris deja…

Reporter: Cine decide când acordă sporul de performanță?

Dragoș Pîslaru: Pe baza unor criterii de performanță stabilite la nivelul instituției, a ordonatorului de credit, se vor stabili criteriile de performanță și modul de bonificare. Dar asta este un lucru important, pentru că până acum nu s-a aplicat, exista acel premiu de excelență care nu s-a aplicat mai de nimeni, pentru că niciodată n-a făcut baza unor norme ulterioare. Mulțumesc, vă rog. 

Reporter: Bună ziua. Ați spus că 56% din sporuri se elimină, deci toate aceste sporuri vor intra în salariul de bază, ca să fie foarte clar? 

Dragoș Pîslaru: Ca să fiu mai clar pe cifre, pentru că procentele ca procentele, dar cifrele sunt și mai clare. Deci am spus că dintr-un total de 151 de sporuri, tăiem 87, care vă duce la procentul pe care l-am spus. 

Reporter: Deci toate intră în salariul de bază. 

Dragoș Pîslaru: Da.

Reporter: Valoarea de referință se va stabili prin hotărâre de guvern? Adică în pixul guvernului? 

Dragoș Pîslaru: Da, valoarea de referință se va stabili de către guvern în spațiul dat de lege, și anume nu mai mult decât creșterea PIB, și, bineînțeles, cu acest lucru adițional de care v-am spus, în condițiile rămânerii în anvelopa salarială. Adică haideți s-o luăm altfel…

Reporter: Coordonat de Ministerul Finanțelor. Deci Ministerul Finanțelor…

Dragoș Pîslaru: Da. Coordonat cu Ministerul Finanțelor. 

Reporter: Este o modificare față de proiectul inițial, de aceea v-am întrebat. 

Dragoș Pîslaru: Dar voiam doar să vă dau un element… pentru că eu am spus așa, că, dacă crește productivitatea printr-o reducere a personalului, atunci poți să ai o creștere a valorii de referință, dar e și în sens invers. Dacă, de exemplu, crești de la 1,2 milioane la 1,3 milioane personalul bugetar, asta va face să limitezi destul de important creșterea valorii de referință, ca să luăm și scenariul celălalt. Pentru că, cumva, întrebarea a fost legitimă. Eu dând de exemplu că dacă se reduce personalul, crește valoarea de referință, deci poți să plătești oamenii mai bine, și e și invers. Dacă personalul crește și lumea tot angajează, nu o să mai ai cum să te încadrezi în anvelopă, ca să înțelegem că e în ambele direcții. 

Reporter: Referitor la valoarea de referință, 4.100 lei mai mică față de 4.325, cât era în proiectul inițial. Ce se întâmplă cu bugetarii care, conform acestei formule de calcul, au coeficient 1 și ar avea salariul mai mic decât salariul minim pe economie? 

Dragoș Pîslaru: În primul rând, cred că sunt 200, dacă nu mă înșel, sau 200-300 de astfel de cazuri și, evident, salariile lor vor fi trecute la minimul pe economie. Adică e un lucru foarte, foarte firesc. Dar doar să înțelegem numărul de poziții. Și din cele 300, și asta e o analiză pe care o avem în curs, pentru că am pus această întrebare exact cum ați pus-o și dumneavoastră, pentru că mulți sunt deja în administrație de ceva vreme, având gradația de vechime, noi nu credem că sunt, de fapt, niciunul între intervalul de 4.100 și salariul minim garantat în plată. Doar mai voiam să menționez, pentru că ați folosit proiectul vechi, este prima oară când cineva, un guvern, scoate un proiect de salarizare în spațiul public ca să discutăm despre el. Vreau să ne înțelegem de ce n-a fost scos acest proiect și de ce nu s-a făcut această reformă. Pentru că cred că e momentul să discutăm. Dar e important, ascultați-mă numai un pic. Nu a fost scos pentru că acest tip de proiect naște instantaneu o foarte mare agitație politică. Nu există vreo cale prin care, și nu discutăm de România, oriunde în lumea asta lumea să fie fericită de legea salarizării. Ar fi anormal să se întâmple lucrul ăsta. Pentru că fiecare familie ocupațională, fiecare ocupație va spune: noi merităm mai mult, noi vrem mai mult. Și atunci, ca să înțelegem curajul politic de până acum, acest curaj politic nu a existat, deși reforma era din 2021. Ea ar fi putut fi asumată în 2022, în 2023, în 2024, în 2025. Nu a fost pregătită, nu a fost scoasă pentru că este un proces dificil și vă voi asigura că în aceste trei săptămâni, chiar dacă nu este o transparență sau, în fine, procedură formală, vom discuta cu absolut toată lumea care are idei, lucruri, comentarii. Și le vom prelua pe toate cele care nu încalcă principiile de: am schimba ierarhia între funcții, am aduce chestii că profesia cutare trebuie să crească pentru că este Xulescu sau Popescu în profesia respectivă. Deci orice nu este subiectiv, este bazat pe această construcție de bune practici la nivel de OCDE, va fi binevenit și există posibilitatea să ne fi scăpat ceva. Mulțumesc! Vă rog.

Reporter: Cele opt miliarde cheltuieli suplimentare cu salarizarea anul viitor cum vor fi alocate mai exact pe familii ocupaționale? Unde sunt cele mai mari inechități?

Dragoș Pîslaru: Este cred că o distribuție destul de uniformă. Sunt încă niște categorii sau subcategorii, cum e asistența socială sau cultura, care relativ vorbind, au ponderi mai mari de creștere. Vedeți că sunt două modalități de a analiza. Unde se duc banii și ce importanță au creșterile pentru valoarea… De exemplu, asistența socială, cultura – cercetarea științifică astea sunt ridicate masiv, dar sunt foarte mici ca pondere totală. Ce vă pot spune este că pe apărare și ordine publică, de exemplu, din opt miliarde 1,5 miliarde este suma alocată pentru domniile lor și care respectă exact ponderea din aplicarea legii de azi. Adică, să ne înțelegem: fiind un domeniu extrem de complex, pentru care calculele sunt, de altfel, un pic mai încurcate decât pentru restul familiilor ocupaționale, am mers pe un lucru foarte simplu și atunci lucrurile simple sunt așa: cam ce pondere ai în salarizarea totală la nivel public astăzi și ce pondere poți să ai… aceeași pondere trebuie să o ai în anvelopa pe care o avem suplimentar. Deci, practic, se păstrează în mod echitabil organizarea pe care o ai, ca să nu naștem discuții că se duc banii în sectorul ăla mai mulți decât se duc în alt sector, deci cam asta a fost ideea. 

Reporter: Și m-aș întoarce puțin la sporuri, dacă-mi permiteți, un bugetar, conform acestei noi legi, cât va putea maximum să aibă sporuri din salariul de bază? 

Dragoș Pîslaru: 20%. 

Reporter: Este 20% per anvelopă instituție, de-asta vă întreb, din salariul său cât ar putea maximum? Ați zis 10-15% performanță…

Dragoș Pîslaru: Nu, aia e performanță pe care o ai, da, dar… 

Reporter: Sporul pe fonduri europene rămâne? 40%?

Dragoș Pîslaru: Sporul pe fonduri europene am spus că este de 40%, exact cum este și astăzi. Asta este ideea…

Reporter: Deci ar avea deja 60%. Maximum din salariu.

Dragoș Pîslaru: Nu, nu, nu. 

Reporter: Și rămâne la pixul șefului de instituție, până la urmă? 

Dragoș Pîslaru: Da, înțeleg cum faceți calculul. Faceți calculul pentru cei care iau sporuri…

Reporter: Per angajat, exact.

Dragoș Pîslaru: Acel 20% de care spunea maxim pe spor acel lucru este ceva ce se aplică tuturor. Cel care este pe fonduri europene este numai pe categoriile care gestionează fonduri europene. Dumneavoastră sugerați că ele se pot cumula pentru cei care folosesc fonduri europene și, da, se pot cumula, da. Dar asta este ceva ce ține de specificul activității, da. Vă rog. 

Reporter: Bună ziua. Sporul de antenă, de praf și de stres se elimină și ele? 

Dragoș Pîslaru: Din câte știu, da. Da, eu știu că se elimină, da. 

Reporter: Explicați-ne dacă ați luat în calcul situațiile în care după publicarea acestei legi vor fi instituții, persoane care își vor crește sporurile ca să, poate, ca să mai ciupească un pic după aplicarea acestei legi.

Dragoș Pîslaru: Dacă lega va fi aplicată neunitar, adică o familie ocupațională crește mai puțin sau orice fel de măsură prin care le mai rămân niște sporuri temporar până când dispar de tot, deci dacă ar fi existat acest scenariu ideea de a te duce în instanță și a aclama că, uite, la instituția aia a rămas sporul ăla, îl vreau și eu, ar fi rămas în picioare. Dar într-o abordare unitară, în care de la 1 ianuarie 2027 se taie tot, se rade tot, deci la abrogări veți vedea că se abrogă tot. Deci se abrogă tot ce erau legi care veneau speciale, elemente care vin din trecut și așa mai departe, tot se rade. Și atunci înseamnă că noi avem o nouă grilă. Pe o nouă grilă, cu un număr de sporuri pe care le avem din reducerea respectivă, nu mai există alte sporuri. Mai rămân idei potențiale de sporuri pentru viitor, dar sporurile nu mai există. Deci dacă, de exemplu, cineva vrea să-mi ceară spor de praf, pentru că constată că în continuare are praf în instituție, nu o să mai aibă baza legală să mi-l ceară. Prin faptul că avem o protecție de cinci ani, care e parte a acordului politic, că nu mai intervine nimeni pe lege cinci ani de zile, cel puțin cinci ani de zile sporul de praf nu va fi introdus în România. Bineînțeles, știți cum e, niciodată nu spunem niciodată. Dacă cineva vrea să piardă cei 770 de milioane și să facă inversarea caracterului unitar, teoretic, oricine este inconștient poate să ducă la chestia asta. 

Reporter: Și acel spor de doctorat va fi și el inclus în salariul angajatului? 

Dragoș Pîslaru: Pentru zona de educație, unde acel spor face parte din activitatea profesională, a fost inclus în salarizare. Pentru celelalte, asta este o dezbatere mai largă, noi credem că salarizarea trebuie făcută la un nivel în care dacă ai nevoie de doctorat să fii plătit pentru că ai niște studii înalte, dar să ai ideea că dacă ai doctorat lucrul ăsta automat trebuie să-ți aducă un spor, eu personal, și nici echipa Băncii Mondiale nu este divergentă față de ce spun, deci suntem aliniați, și echipa de salarizare din minister, nu aș fi vrut să-i scot dumnealor la înaintare, deci de-asta îmi iau lucrul ăsta și pe mine, nu cred că se justifică. Eu, la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, lunar trebuie să stau să aprob un document care este cerut, deci lunar, în care cel care are doctorat explică cum doctoratul din domeniul pe care îl face îl ajută la activitatea din domeniul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene. În sine, birocrația de a încerca să explici că un doctorat în psihologie te-a ajutat să înțelegi mai bine beneficiarii sau că un doctorat în administrație publică te ajută să înțelegi mai bine cum să faci hârtiile în minister, astea sunt niște lucruri care sunt jenante. Deci mai degrabă să avem o salarizare care, repet, e mai bine așezată pentru funcții, inclusiv funcții de conducere, să nu ne jenăm de asta, astfel încât să știi că, dacă iei doctoratul, te califici pentru funcția respectivă, deci ca să înțelegeți toată argumentația. Mulțumesc! 

Reporter: Bună ziua. Domnule ministru, de ce, totuși, explicați-ne, vă rog, care e logica din spatele acelui spor de 40% pentru angajații care lucrează cu fonduri europene? De ce s-a menținut acest spor? 

Dragoș Pîslaru: Sporul de fonduri europene face parte din acordul de parteneriat cu Comisia Europeană. Este ceva care este agreat de către Comisia Europeană să fie finanțat în proporție de 45%, deci la acei 40% care se plătesc, 45% din cei 40% sunt plătiți din bani europeni, prin asistență tehnică, e un program de asistență tehnică care preia aceste cheltuieli. Este parte a convenției pe care o avem, deci, cu Comisia, pe cadrul financiar multianual 2021-2027. Revizuirea unui astfel de spor în mijlocul zonei de cadru financiar multianual nu are niciun sens. Pe de altă parte, dacă ar fi să discutăm de acest subiect, ar trebui să avem o abordare integrată care să fie parte a unui plan de țară în care resursele financiare să nu mai conteze din perspectiva sursei, adică banii naționali cu banii europeni să fie puși după reguli comune, adică să nu mai am program Saligny și program pe fonduri europene, ci să am o finanțare care să meargă pentru obiectivele pe care le avem, indiferent de sursă. Atât timp cât România nu are această maturitate de planificare strategică și o organizare a administrației nu în funcție de sursa de bani, ci în funcție de obiectivele de investiții pe termen mediu și lung, modificarea acestui cadru prin care Comisia Europeană ne sugerează și ne susține să avem acest spor de maxim 40% nu are sens. Deci asta s-ar putea întâmpla într-un viitor când România și-ar asuma niște lucruri mult mai bine așezate din perspectiva planificării strategice.

Reporter: Şi citez aici din proiectul de lege: Acest spor se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect. Cum se stabilește acest tip, se pontează?

Dragoș Pîslaru: E foarte bine că mă întrebați. Sunt două tipuri de sporuri pe fonduri europene, sunt sporurile care sunt legate de gestiunea programelor și sunt sporurile legate de participarea în proiecte. Participarea în proiecte, gândiți-vă la o primărie care are oameni care implementează un proiect de fonduri europene și sporul se dă proporțional cu activitatea normată, adică dacă ai două ore doar pe proiect, primești proporțional față de normă întreagă respectivă, adică îți dă 40% pe cele două ore, nu pe toate cele opt ore pe care le ai tu de remunerat. 

Reporter: Și cum să stabilesc? Cum se ajunge mai exact la aceste 2 ore, 8 ore, 16 ore? 

Dragoș Pîslaru: Asta e normarea pe proiect. Când depui proiectul, trebuie să repui ce resurse umane lucrează pe proiect și e partea modului în care proiectul primește finanțare, trebuie să stabilești normarea pe care o ai cu resursele umane. Tu, în proiect de exemplu, vrei să construiești ceva în comun, un pod sau ceva, tu vei avea niște oameni în echipa de proiect care vor avea o anvelopă salarială care va fi dedusă din finanțarea proiectului respectiv. Și trebuie să spui câte norme întregi, câte norme parțiale, cine lucrează, deci e cu ștat pe proiect. Bine, mulțumesc. 

Reporter: Pentru început aș vrea să lămurim puțin, știu că dumneavoastră ați spus că vor fi aceste criterii de performanță pentru premiile de performanță acordate de instituția care oferă acele premii, dar care sunt criteriile? Dacă luăm exemplu unui profesor, unui doctor, unui angajat ANAF, nu știu, în funcție de cât colectează, în funcție de câte premii primește sau câte operații face în cazul unui medic, unde se va duce? 

Dragoș Pîslaru: Este foarte important ce ne întrebați, pentru că, teoretic, ideea de performanță în administrație a fost pusă și în Legea 153 și nu s-a implementat niciodată. Ba mai mult, fiecare domeniu a avut o chestiune și o interpretare separat. Și îmi dați ocazia să explic că anul viitor nu o să introducem criteriile de performanță pentru toate familiile ocupaționale. Propunerea noastră este să le introducem pentru două domenii, unul este educația și celălalt este ANAF-ul. De ce educația? Educația are în acest moment ceea ce se numește o gradație de merit, deci este un fel de spor de performanță pentru profesori pe bază de dosare care se numește gradație de merit. 

Reporter: Care dispare din proiect. 

Dragoș Pîslaru: Care dispare din proiect și de aceea, practic, ce vrem este că din 2027 să începem, și asta este o discuție pe care o vom avea cu sindicatele și cu familia ocupațională de educație, primul domeniu în care să pilotăm pe această performanță să fie domeniul dumnealor. Deci asta este un lucru, pentru că ideea aceea pe bază de dosar e mult mai complicată decât ceea ce sugerăm noi, care e un sistem mult mai modern și care se găsește în mai multe locuri. Și celălalt este ANAF-ul. De ce ANAF? E foarte simplu, credem că la ANAF un sistem de performanță este foarte bine venit, pentru că avem nevoie să colectăm mai mult și ăsta rămâne un domeniu crucial pentru un buget mai puternic al României. 

Reporter: Și repet, criterii, adică la profesori? 

Dragoș Pîslaru: Criteriile le va face Ministerul Educației, adică nu noi, la Ministerul Muncii vom decide ce criterii vor avea profesorii. Vor fi stabilite probabil într-o discuție de dialog social cu sindicatele și vor fi stabilite criteriile de performanță care vor fi urmărite. 

Reporter: Bun, și ținând cont de directiva europeană privind transparentizarea și eliminarea discriminării între lucrători, cum se aplică acest principiu pentru primăriile unde dumneavoastră ați introdus acele praguri pentru plata salariilor? 

Dragoș Pîslaru: Reiau discuția, vă referiți poate că voi avea la o primărie cineva care va rămâne în plată cu un salariu mai mare față de o primărie care acum, conform grilei, e limitat să crească salariul. La asta vă referiți ca idee. 

Reporter: Da, de exemplu, un contabil de la Primăria din Brașov ar putea să aibă un salariu mai mic față de un contabil de la Primăria Generală.

Dragoș Pîslaru: Da, da, dar să ne înțelegem, asta se întâmplă astăzi. Deci, astăzi asta se întâmplă, am discrepanțe foarte mari de salarizare între cei doi contabili pe care i-ați menționat. Ce face grila? Grila îmi spune, de acum încolo, contabilii nu mai pot să aibă decalaj atât de mare între ei, decât legate de numărul populației din UAT, care îți dă, de fapt, niște grile combinate. Ceea ce se întâmplă în perioada de tranziție, până când contabilul din Primăria Capitalei îl prinde din urmă și îl depășește pe contabilul din comună, este că diferența aceea de plată va fi considerată o compensație sau un fel de drept individual care îi rămâne în plată acelei persoane, pentru că, consultându-ne cu juriștii, ideea de a-i tăia omului salariul în acest moment, pe care și l-a obținut conform legislației, adică a stat în hotărâre de consiliu local, pe bază Legii 153, care le permitea în local să-și pună cât vor iei. Deci eu acum dacă îi tai omului respectiv salariul, pe principiul dreptului câștigat, își va obține în instanță din nou suma. Dacă și-ar obține în instanță suma, atunci el și-ar obține-o legitim. Și atunci eu voi putea avea toți ceilalți contabili din toate primăriile care se vor duce și vor zice: păi dar ăla a câștigat în instanță, vrem și noi același nivel. Care va duce ca toți ceilalți care erau în relații cu contabilul pe grilă să zică: păi dar ce treabă are contabilul, de ce câștigă mai mult decât mine, care sunt peste el în grilă? Pe scurt, prin ceea ce facem noi, stabilim o ordine, care în timp, și sper nu foarte mult, să poată să reașeze exact ce spuneați dumneavoastră ca problemă. Vă rog. 

Reporter: Domnule ministru, vorbeați la un moment dat de salariile înghețate și ați dat exemplu magistrații, care rămân la același nivel. Spuneți-ne dacă mai sunt și alți salariați din sectorul bugetar, care vor rămâne cu salariile înghețate? 

Dragoș Pîslaru: Absolut. 

Reporter: Și până când, mai concret? 

Dragoș Pîslaru: Există, după cum am spus, 44% dintre angajați care vor rămâne cu salariile înghețate, pentru că sunt deja peste salariile pe care aveau. 

Reporter: Bun, alt exemplu față de magistrați, asta vă ceream. 

Dragoș Pîslaru: Cam toate posturile de conducere în administrație, în acest moment, printr-un mod sau în celălalt, au salarii în plată care sunt peste grila pe care noi o avem. Deci cam asta este ideea. Și ca să vă răspund cum se întâmplă lucrurile astea? Prin creșterea valorii de referință, practic toată grila prinde din urmă, și și dumnealor, evident, vor intra pe o creștere în momentul în care se va ajunge la dumnealor.

Reporter: Mulțumesc.

Reporter: Bună ziua. În aceeași idee, voiam să lămuriți. Practic, toată această lege se aplică unui număr de peste 1,2 milioane de bugetari, aceasta este… peste 1,2….

Dragoș Pîslaru: 1,2, da. 

Reporter: Da, ați spus 56% dintre posturi vor crește salariile…

Dragoș Pîslaru: Da.

Reporter: 44% vor scădea, dar veți acorda niște plăți compensatorii, astfel încât salariile să rămână înghețate, nu? Sau cum?

Dragoș Pîslaru: Da, dar nu e că vor scădea, ele vor avea pe grilă o valoare care este mai mică decât valoarea lor în plată, dar, pentru că avem acel principiu al protecției veniturilor, ei vor rămâne în plată cu venitul pe care îl vor avea. 

Reporter: Bun, deci este vorba de 528.000 de bugetari care vor avea salariile înghețate la nivelul anului 2027, da? 

Dragoş Pîslaru: Care vor rămâne cu exact cât au în plată acum, da. 

Reporter: Și plăți compensatorii cum vor fi acordate?

Dragoş Pîslaru: Vor rămâne în plată exact cu cât primesc acum. Deci eu încercam să explic că există o compensație față de valoarea lor din grilă, dar vor rămâne cu banii pe care îi câștigă astăzi, ăsta este mecanismul. 

Reporter: Ok…

Dragoş Pîslaru: Și v-am arătat într-unul din slide-uri cam care sunt creșterile, da. 

Reporter: Aș vrea să ne spuneți care va fi cel mai mare salariu, al președintelui? 

Dragoş Pîslaru: Al președintelui.

Reporter: 4.100 înmulțit cu acel coeficient maxim 8, ar fi 32.800 de lei brut, undeva la 19.000 și ceva, aproape 19.200 de lei net, da? 

Dragoş Pîslaru: Da.

Reporter: Niciun salariu nu va depăși această valoare din sectorul public, doctor, magistrat, niciunul nu va fi mai mare de 19.200 de lei la stat…?

Dragoş Pîslaru: Prin grilă, salariile de bază sunt salariile de bază, deci niciun salariu nu va depăși, că e obligat să rămână acolo. Dacă vă referiți la valoarea în plată, acolo, în mod evident, cel puțin până când valoarea de referință nu se va ridica și toată grila se va dezvolta, există posibilitatea ca cineva să aibă în plată la un moment dat un venit mai mare decât președintele. Dar ceea ce e important…

Reporter: Aveți o situație câți bugetari au în prezent un salariu mai mare sau vor avea un salariu mai mare de 19.200 din 2027? 

Dragoş Pîslaru: Ce vă pot spune, nu vă pot da o cifră acum, ce vă pot spune însă că având în vedere că salariul președintelui astăzi este și mai mic, repet, nu-l știu pe dinafară, dar știu că este undeva la 15.000, ceva de genul ăsta, 16.000 de lei. Și ideea e că, practic, în acest moment sunt mai mulți angajați care depășesc în plată salariul președintelui. Prin faptul că reașezăm salariile pe grila aceasta, pe sistemul acesta de 1 la 8, măcar președintele are mai puțină lume care să-l depășească. Câți sunt în plată care depășesc, asta este ceva ce nici echipa Băncii Mondiale n-a reușit să calculeze și este unul din lucrurile pe care le vom introduce în lege. România are o dificultate majoră, și eu o spun cu toată seriozitatea, pentru că asta a fost și ancheta, sau în fine, lucrul pe care am încercat să-l fac în 2016. Nu are o evidență exhaustivă a cât are în plată fiecare funcționar public din această țară.

Reporter: Și cât timp vor rămâne…

Dragoş Pîslaru: Numai o secundă, să vă explic. Și ceea ce vom încerca să facem, inclusiv prin legiferare, acum, și vom avea o modificare în acest sens, este să cerem ca acel formular, cred că îi spune E153, dacă nu mă înșel, care, în fine, îți spune cum sunt compuse salariile și care, de obicei, este întocmit anual, să încercăm, să discutăm cu Ministerul de Finanțe să îl facem lunar, ca să știm în plată cât are fiecare om care e plătit din funcția publică în România. 

Reporter: Câte salarii în plată vor rămâne la acest nivel? Vor fi menținute pentru cât timp? 

Dragoș Pîslaru: În funcție de creșterea valorii de referință vom avea din ce în ce mai puține. Deocamdată sunt 44%, deci diferența pe care ați spus-o chiar dumneavoastră. Adică nu-mi dau seama exact ce nivel de detaliu, deci pe măsură ce valoarea de referință ajunge de la 4.100 la 4.200-4.300, asta înseamnă că grilele vor urca cu toate, pentru că toate sunt legate între ele, deci o modificare a valorii de referință îmi duce la creștere… 

Reporter: Încerc să-mi dau seama ce bugetar din România are cel mai mare salariu în plată, care să fie menținut până va fi ajuns de ceilalți, adică cât va rămâne cu acea valoare, câți ani, cât de mare este acel salariu? Nu aveți o astfel de statistică? 

Dragoș Pîslaru: Nu am acum neapărat poziție cu poziție, dar vă pot spune că, de exemplu, în zona magistraților, salariile în plată depășesc, din câte mi-aduc aminte, 30.000 de lei în plată. 

Reporter: Net.

Dragoș Pîslaru: Bun. Haideți să spunem că au o depășire considerabilă față de salariul președintelui astăzi, urmând ca să caut aceste date, ca să nu creez acum suspiciuni legat de lucrul acesta. Și, mai degrabă, exemplul pe care l-am dat e un caz excepțional, nu este un caz general. Vreau doar să fie foarte clar că mă refer în medie, discutăm de cu totul altceva. 

Reporter: Și orice calcule vom face, aplicăm acea înmulțire, 4.100 cu respectivul coeficient, nu? 

Dragoș Pîslaru: Asta e toată gândirea, să ai un sistem simplu, clar, predictibil care să-ți permită lucrurile astea. O să vă rog să ne apropiem de încheiere.

Reporter: Și eu am o întrebare. 

Reporter: O să mai avem două întrebări și niște precizări importante, vă rog, niște elemente de noutate în lege. În momentul de față, primesc un spor de 40% pentru proiecte europene funcționarii care lucrează cu fonduri externe, de asemenea primarii, viceprimarii, președinții și vicepreședinții de consilii județene. În această nouă lege ați schimbat reglementarea și sunt introduse și alte categorii de demnitari, cu precizarea că pentru ei acest spor este de 20%. Aș vrea să ne explicați de ce ați făcut această reglementare.

Dragoș Pîslaru: Recunosc că aceasta nu este o modificare pe care să o fi făcut eu acum, în perioada în care am preluat acest mandat. Am găsit această modificare ca fiind lucrată de echipa Băncii Mondiale cu colegii din Ministerul Muncii și pregătită de aceștia. Înțelegerea mea este că se referă la faptul că poți avea o structură în care șeful structurii, practic, să aibă mai puțin în plată decât angajații pe care aceștia îi au, pentru că aceștia sunt bonificați cu 40%, în timp ce chiar șeful care își asumă toată responsabilitatea cu privire la gestiunea fondurilor europene să fie exclus, pentru că ai familia ocupațională exclusă de la respectiva bonificare. Asta este ce am înțeles eu de la colegii mei. Bineînțeles că, dacă va exista vreo dezbatere pe acest subiect sunt mai mult decât deschis să văd care ar fi contraargumentele, pentru că mi se pare destul de anormal ca cel care are toată responsabilitatea să nu aibă niciun fel de motivare, în timp ce cei care execută să ajungă să aibă un venit în plată mai mare decât ei. 

Reporter: Încă o precizare, vă rog. Care ar fi impactul bugetar, dacă ne uităm la demnitarii care ar putea primi acest spor de 20% din salariu? 

Dragoș Pîslaru: Vă pot asigura că, pentru că această dezbatere este foarte importantă, toată categoria de demnitari, cu toate sporurile, cu tot ce avem de reașezare este undeva sub 500 de milioane de lei. Deci ca să fie foarte clar, ca impact. Deci din opt miliarde, e mult sub 500, nu știu să vă spun acum exact cifra, dar să păstrăm proporțiile. Deci o chestiune de tipul – demnitarii, de fapt, își trag salariile și ceilalți stau pe loc, asta este complet neadecvat. Discutăm de, după cum v-am spus, de sub 500 de milioane de lei pe această categorie. 

Reporter: Aș vrea să ne faceți și o altă precizare pe un alt subiect. În perioada în care erați ministru în Guvernul Cioloș ați cerut judecătorilor ca înainte să pronunțe sentințe să vă sune?

Dragoș Pîslaru: Vă mulțumesc foarte mult pentru această întrebare! Îmi dă ocazia să spun public că n-am văzut o năzbâtie mai mare decât cea pe care o doamnă judecătoare pe care n-am cunoscut-o niciodată personal și cu care n-am avut niciodată vreun dialog a spus-o în spațiul public. Îmi rezerv dreptul de a declanșa o acțiune în instanță pentru calomnie pe acest subiect. Nu a existat vreodată vreo interferență a mea în actul de justiție, nu va exista vreodată vreo interferență a mea în actul de justiție. Și simplul fapt că există canale media care propagă tipul acesta de lucruri, care n-au nimic de a face și care sunt aduse ca argumente după o discuție care a fost publică din anul 2016, arată că avem mari probleme legate de integritate în zona de mass-media. Vă mulțumesc! Haideți să mai luăm și alte întrebări

Reporter: Am și eu o întrebare.

Reporter: Încă o precizare, pentru Planul Național de Redresare și Reziliență; ce se întâmplă, domnule ministru, cu miliardele pe care România ar putea să le piardă? 

Dragoș Pîslaru: Nu le pierde. 

Reporter: Este un subiect de interes.

Dragoș Pîslaru: Nu le pierde.

Reporter: Garantați că nu pierde România niciun ban și că nu plătește sancțiuni? 

Dragoș Pîslaru: În măsura în care lumea își face treaba și lucrurile se întâmplă, așa cum prim-ministrul Ilie Bolojan a anunțat aceste zile, nu vom pierde banii. Vă rog, dacă se poate.

Reporter: Bună ziua, am și o întrebare, nu este pentru dumneavoastră, ci pentru doamna Dogioiu.

Dragoș Pîslaru: Bun, doar să…

Reporter: Mai am o întrebare pentru dumneavoastră, domnule ministru. Doar vreau s-o adresez.

Dragoș Pîslaru: O secundă. Sigur, sigur! Imediat.

Reporter: Eu mai am o întrebare pentru dumneavoastră, dacă toți sunteți aici. Domnule ministru, în momentul de față nu toți oamenii își fac treaba; avem 38 de jaloane și ținte și spuneați dumneavoastră în acea notă că acolo riscăm să pierdem 15 miliarde de euro. Aș vrea să vă întreb dacă ați reușit să reduceți acest risc. Este o sumă foarte mare.

Dragoș Pîslaru: Considerabil. Ca urmare a discuțiilor tehnice pe care le-am avut cu Comisia Europeană, acest risc a scăzut deja considerabil. Ceea ce încercăm să facem este să-l reducem la minimum, astfel încât obiectivele care sunt obținerea integrală a granturilor și obținerea unei părți cât mai mari a împrumuturilor să fie amândouă îndeplinite. Suntem la un nivel de mobilizare fără precedent, care ne va permite să continuăm discuțiile cu Comisia Europeană pentru rezolvarea celorlalte elemente de negociere care să ne permită acest lucru.

Reporter: Ce sumă, domnule ministru? Concret, ce sumă?

Dragoș Pîslaru: Eu am venit să vă prezint lucrurile legate de salarizare. Cred că proiectul în sine este un proiect foarte important. Aș vrea să vă mulțumesc foarte mult pentru atenție. Rămâne doamna Dogioiu pentru…

Reporter: Aș avea pe proiectul legii, aș avea o singură nelămurire, domnule ministru.

Dragoș Pîslaru: Cred că o conferință de presă de o oră și jumătate a fost destul de alertă pe acest subiect.

Reporter: E doar o lămurire pe gradația de…

Reporter: Domnule ministru, sunt informații de interes.

Dragoș Pîslaru: Absolut!

Reporter: România pierde miliarde din bani europeni.

Dragoș Pîslaru: Nu pierdem…

Reporter: Peste un milion de angajați riscă să aibă salariile afectate de această lege. Rămâneți și explicați-ne până la final.

Dragoș Pîslaru: Deci ați spus deja două neadevăruri într-o singură intervenție.

Reporter: Corectați-le dumneavoastră, vă rog.

Dragoș Pîslaru: Absolut! O voi face și îmi voi rezerva încă un pic de timp pentru asta. Primul neadevăr – ați spus: România riscă să piardă miliarde. Tocmai v-am spus mai devreme, din negocierile pe care le avem în derulare cu Comisia Europeană, scopul este să nu pierdem aceste miliarde și suntem pe calea cea bună. Suntem pe calea cea bună în sensul că suntem în negociere ca să ne asigurăm că obținem toți banii pe granturi și că limităm la maximum pierderea banilor pe împrumut. Asta este primul neadevăr pe care l-ați spus. Al doilea – ați spus că un milion de români riscă să piardă bani. Primul lucru pe care… 

Reporter: Da, să le fie afectate salariile, ca să fim foarte preciși, domnule ministru.  

Dragoș Pîslaru: Ați spus… Vă dau înregistrarea. Ați spus că riscă să piardă. 

Reporter: Și revin asupra notei din guvern. Dumneavoastră, într-o săptămână, ați eliminat riscul să pierdem 15 miliarde de euro? 

Dragoș Pîslaru: Dacă-mi permiteți. Dacă-mi permiteți… Vă rog, exagerați. Vă rog mult, dacă spuneți un neadevăr, vă rog frumos să mă lăsați să-l corectez. 

Reporter: Corectați-l, vă rog. 

Dragoș Pîslaru: Pe bandă ați spus că un milion de oameni riscă să piardă bani.

Reporter: Să aibă salariile afectate, vă rog să ascultăm înregistrarea. 

Dragoș Pîslaru: Eu ceea ce vă spun este așa. Am spus de nenumărate ori și vă mai spun un lucru și cu asta ne retragem și vă stau la dispoziție toată perioada, trei săptămâni de acum încolo: niciun român nu va pierde vreun leu ca urmare a acestei legi. Principiul protecției veniturilor este principiul fundamental al acordului politic între partide și cel care ne ghidează munca la Ministerul Muncii în echipa de redactare și de sprijin pentru acest proiect. Prin urmare, românii trebuie să știe că orice afirmație care le creează panică că salariile le-ar putea fi afectate negativ este un neadevăr. Ceea ce este un mare adevăr este că pentru 56% din angajații din sectorul public salariile vor crește și pentru ceilalți vor rămâne în plată exact cum sunt. Vă mulțumesc foarte mult și vă urez o seară plăcută!

Reporter: Aș avea și eu o întrebare.

Ioana Dogioiu: Vă rog!

Reporter: Astăzi, un ministru interimar, ministrul interimar al culturii, așa cum ați văzut în spațiul public, a înjurat interesul național al României. Vreau să știu care e poziția Guvernului României și cum a reacționat domnul prim-ministru. 

Ioana Dogioiu: Din start am să spun și am să… Trebuie să fim corecți – domnul ministru a demisionat. V-am dat informația pe grupul de presă. A publicat demisia în care precizează că a făcut demersurile către Parchetul de pe lângă judecătoria competentă pentru declanșarea demersurilor necesare în vederea verificării autenticității respectivului material. Demisia de onoare a fost depusă. Premierul a luat act de această demisie. Deci ea este, cum ar veni, ireversibilă. Domnul ministru Demeter András părăsește funcția. De asemenea, am văzut o desolidarizare foarte serioasă a UDMR în această privință. Cred că subiectul îl putem considera în acest moment închis câtă vreme chestiunea a fost soluționată foarte repede. Domnul ministru a demisionat și premierul a luat act de demisia ministrului culturii. Asta e tot, vă mulțumesc!

Articol preluat de pe gov.ro