COMUNICAT DE PRESĂ
Premierul Ilie Bolojan a participat la inaugurarea unei importante investiții
în infrastructura studențească
Premierul Ilie Bolojan a participat astăzi la inaugurarea căminului Universității de Vest din Timișoara, investiție realizată în cea mai mare parte cu fonduri guvernamentale, prin Compania Națională de Investiții.
„Pentru mine, orice se întâmplă bun în universitățile pe care le-am absolvit reprezintă o bucurie, pentru că sunt legat sentimental de Timișoara și de aceste universități. Amintindu-mi de condițiile din căminul 15, îmi dau seama că lucrurile au evoluat foarte mult. Ceea ce avem astăzi și ce se întâmplă prin investițiile care se fac, atât prin PNRR, dar și din bugetele naționale, în mod cert aduc condiții mult mai bune pentru studenții universităților din România.
Investițiile în educație sunt un element de bază pentru a susține creșterea calității învățământului din România și atragerea cât mai multor studenți către universitățile care țin un standard de calitate ce asigură un învățământ care ne pregătește tinerii pentru vremurile care vor veni”, a declarat prim-ministrul șeful Executivului.
Proiectul a fost demarat în anul 2022, iar lucrările au început în 2023. Valoarea investiției se ridică la peste 222,6 milioane lei, din care contribuția UVT este de 7 milioane de lei.
Clădirea include 451 de camere, cu o capacitate de 902 locuri de cazare, și oferă toate facilitățile necesare studenților: zonă de servire a meselor, săli de lectură, spălătorii și uscătorii, facilități pentru persoanele cu dizabilități, locuri de parcare, pistă de alergare, sisteme moderne de climatizare, iar accesul este gestionat printr-un sistem de control acces adecvat unei comunități rezidențiale de circa 900 de persoane.
[embedded content]
Participarea premierului Ilie Bolojan la inaugurarea Căminului “Renașterii” al Universității de Vest din Timișoara (UVT)
***
[embedded content]
Conferință de presă susținută de premierul Ilie Bolojan și de rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, după inaugurarea Căminului „Renașterii”
[Check against delivery]
Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara: Bună ziua tuturor! Aș dori să mulțumesc domnului prim-ministru pentru această vizită, într-un moment extrem de important pentru Universitatea de Vest din Timișoara, și pentru Timișoara în ansamblu, și dumneavoastră tuturor, că sunteți alături de noi, Universitatea de Vest, în acest moment în care deschidem un nou cămin pentru studenții noștri. Acest cămin este finanțat de Ministerul Dezvoltării prin Compania Națională de Investiții și prima decizie a avut în loc în 2022. Din 2022 până în martie 2023 a durat partea de documentare, de avize, de autorizație de construcție și din 2023, din martie până acum, lucrările s-au desfășurat într-un ritm, aș spune eu, foarte bun, fiind în situația astăzi să oferim 902 locuri de cazare în acest cămin. Nu este vorba doar despre cazare. Acest cămin reprezintă, de fapt, un ambient oferit studenților noștri, pentru că discutăm de 418 locuri în sălile de lectură, în sălile de coworking, discutăm despre bucătării dotate și amenajate, de zona de spălătorie și alte zone, parcări, avem undeva aproape 100 locuri de parcare, 55 în subteran și celelalte suprateran, o pistă de alergat în jurul căminului pentru cei care doresc să facă mișcare și faptul că din cele 12 facultăți ale Universității de Vest din Timișoara vor fi studenți cazați în acest cămin reprezintă, de fapt, și o zonă de multidisciplinaritate și dialog între aceștia. Aș mai vrea să spun că, de-a lungul timpului, Universitatea de Vest din Timișoara a făcut eforturi mari, și dumneavoastră știți bine, în ceea ce privește asigurarea unui spațiu de cazare pentru studenți și a unui confort. Pentru că aici nu discutăm doar de cazare, ci discutăm despre standarde occidentale. Și acest lucru l-am perpetuat și în alte investiții ale noastre, în căminul pe care l-am deschis anul acesta din Complexul Studențesc, în cele două cămine care sunt lângă centură, finanțate prin PNRR, care la finalul lunii vor fi finalizate și ele. Pentru că noi, ca universitate, am suferit din acest punct de vedere, al locurilor de cazare. În anul ’90, când patrimoniul Centrului Universitar Timișoara s-a împărțit între cele patru universități, UVT avea 2.000 de locuri de cazare. Conform numărului de studenți, alte universități din Timișoara, secularii de-a dreptul, aveau de patru ori mai multe locuri de cazare. De aceea, permanent, am muncit pentru fiecare metru pătrat de a aduce noi locuri de cazare. Actualmente avem undeva până la aproape 5.000 de locuri de cazare, realizate majoritatea în ultimii cinci ani sau date în folosință în ultimii cinci ani. Nu este vorba doar de acest aspect, pentru că am renunțat la toate căminele cu cinci locuri în cameră, tocmai pentru standarde, și maxim patru locuri în cameră sunt oferite în căminele din complexul studențesc. Că sursele au fost diverse, de la Guvern, și îi mulțumesc Guvernului României pe această cale pentru faptul că aici, astăzi, inaugurăm cel mai mare cămin din România. Și, după cum vedeți, este și unul modern, nu este doar mare ca dimensiune. Că sunt din banii europeni, că sunt din alte fonduri – norvegiene, am investit foarte mult în infrastructură, pentru că noi considerăm că studenții noștri nu au nevoie doar de o educație performantă în universități de top și racordate la circuitul european și mondial el educației, ci au nevoie și de standarde de trai. La aceste standarde, cred că implicarea tuturor factorilor este necesară. Și fac un apel la administrația locală, că e la nivel de județ, la nivel de oraș, de a se implica mai mult în ceea ce înseamnă educația la nivelul județului Timiș, la nivelul Timișoarei. Pentru că sunt localități, sunt județe, sunt administrații locale care au investit și o fac mult mai apăsat în această zonă. Vorbesc doar de 10.000 de studenți anual care vin din afara Timișului, în Timișoara. Undeva, centrul universitar este cu peste 40.000 de studenți. Acești studenți reprezintă, de fapt, energia, vitalitatea și forța prin care orașul merge mai departe, județul merge mai departe, pentru noile locuri de muncă. Investițiile în educație nu sunt cheltuieli ale prezentului. Sunt, de fapt, investiții în competitivitatea județului, orașului și a țării în viitor. Pentru că aceste investiții, așa cum spun de fiecare dată, nu vor da niciodată faliment. Educația va fi cea care va duce lucrurile înainte. Și, nu departe de aici, vă dau un exemplu, în spatele nostru, vedeți că este un alt cămin al Universității. Sunt două identice, au fost; în momentul în care unul dintre ele a fost preluat de UVT, iar unul a rămas în administrația locală. Cel preluat de UVT arată, o să vedeți, dacă ați avut curiozitatea, și e în funcțiune de mult timp, la standarde înalte, iar celălalt a rămas în paragină. Deci, de aceea, cred că se poate face mult mai mult pentru universitate. Complexul Studențesc, de asemenea, este rămas într-o zonă, să spunem, nu știu, poate, de semi-mizerie și ar trebui însă făcut un proiect major, împreună cu universitățile, pentru transformarea lui într-o adevărată perlă, să spunem, a Timișoarei. Și faptul că în această perioadă de timp mai avem încă două cămine de finalizat în următoarele două săptămâni, cred că, din acest punct de vedere al cazărilor, deja suntem în măsură să spunem că este un demers ajuns, poate, în faza finală. Ne vom concentra atenția, resursele în viitor asupra altor zone investiționale ale Universității de Vest din Timișoara. Mulțumesc încă o dată domnului premier pentru prezența aici și pentru toată susținerea!
Ilie Bolojan: Sărut-mâinile! Bună ziua! Bine v-am găsit! Am participat astăzi în două județe, în județul Bihor și în județul Timiș, la inaugurarea unor investiții din zone diverse, la finalizarea unor lucrări de infrastructură, a unor pasaje rutiere care fac parte dintr-o rețea care va decongestiona circulația la ieșirile din municipiul Oradea, reducând numărul de accidente, fluidizând circulația, reducând poluarea și sprijinind oamenii, la finalizarea unui baraj care asigură atât protecția populației din aval de acesta, dar și sursa de apă pentru hidrocentrale. Am finalizat astăzi, practic, vizita în Timiș, prin participarea la lucrările care se finalizează la acest cămin al Universității de Vest. Pentru mine, orice se întâmplă bun în universitățile pe care le-am absolvit e o bucurie, pentru că sunt legat sentimental de Timișoara și de aceste universități și, amintindu-mi de condițiile din Căminul 15, îmi dau seama că lucrurile au evoluat foarte mult. Eram patru în cameră în perioada respectivă, grupurile sociale, dușurile erau la capătul holului și, în mod evident, ceea ce avem astăzi și ce se întâmplă prin investițiile care se fac atât din PNRR, dar și din bugetele guvernamentale, în mod cert, aduc condiții mult mai bune pentru studenții universităților din România și aici ne referim la cele din Timișoara.
Investițiile în educație sunt un element de bază pentru a susține creșterea calității învățământului din România și atragerea cât mai multor studenți către universitățile care țin un standard de calitate ce asigură un învățământ care ne pregătește tinerii pentru vremurile care vor veni. Eu îl felicit pe domnul rector, felicit constructorii care au lucrat în această perioadă și pe toți cei care s-au implicat – Compania Națională de Investiții, Ministerul Dezvoltării – pentru că această investiție importantă de peste 40 de milioane de euro este în momentul de față finalizată și, din octombrie, studenții universității o vor folosi.
Combinația de investiții care se bazează pe parteneriatul între autorități locale, universitate și guvern este o formulă care susține finalizarea investițiilor, pe de o parte, pentru că asta înseamnă terenuri care sunt puse la dispoziție, acolo unde nu există terenuri, înseamnă autorizații care se emit mai repede, înseamnă cofinanțări, racordarea la utilități și așa mai departe. Și, deci, acest element de colaborare este unul care stă la baza unor proiecte de succes, așa cum este și acest proiect și cele pe care le-am văzut astăzi. Încă o dată felicitări și mulțumiri tuturor celor care s-au implicat să avem acest proiect gata. Am mai fost o dată să-l văd, fără să anunț nimic – în februarie cred că am fost aici -, și am văzut că atunci lucrările erau, sigur, nu la stadiul pe care îl vedem astăzi, dar domnul rector mi-a spus că ținta este ca, la 1 octombrie, să fie gata de preluat de către studenți.
Vă mulțumesc! Dacă aveți întrebări legate de aspecte guvernamentale, proiecte și așa mai departe…
Reporter: Stadionul, la stadionul /…/ Guvernul României sau Consiliul Judeţean Timiş?
Ilie Bolojan: Am mai explicat astăzi în subsidiar un aspect legat de stadioane. Trebuie să discutăm deschis cele două aspecte care țin de realizarea investițiilor publice, și anume, investițiile publice să se facă într-un mod judicios și, al doilea, să le facem în așa fel încât finanțările de care dispune România să fie de natură a le putea susține. Ce am făcut în acești ani? Pe de o parte, am alocat sume pentru investiții, care n-au fost calculate în funcție de capacitatea reală de finanțare. Gândiți-vă că, doar pe componenta de transporturi avem o supracontractare de 300%, deci nu de 10%, nu de 20%, ci de 300%, ceea ce înseamnă, de exemplu, că față de 5,5 miliarde euro pe care le aveam pe PNRR pe transporturi, am semnat contracte de 19,5 miliarde de euro. Ori asta înseamnă o presiune foarte mare pe finanțare. Și atunci am fost puși în situația să facem o prioritizare a investițiilor. Tot ce era început, tot ce era din PNRR, ne-am concentrat să se finalizeze, tot ce era din Compania Națională de Investiții – de exemplu, cum este această lucrare, care avea un stadiu de realizare, mai mult de 50% – au fost prioritizate la finanțare, în așa fel încât. din cele 1.200 de lucrări care sunt pe CNI, să finalizăm anul acesta 150- 250; pentru că, dacă am fi mers cu finanțarea la toate care erau începute, gândiți-vă că volumul de contractare pe CNI este de cinci ori mai mare decât alocarea dintr-un an de zile. Deci, dacă nu am mai contracta nicio lucrare, încă cinci ani de zile am mai avea de lucru. Și atunci a trebuit să facem o prioritizare, pe de o parte, iar pe de altă parte, a trebuit să amânăm anumite lucrări. Iar la stadioane am luat două măsuri: anul trecut am impus o cofinanțare de 25% din partea autorităților locale, în așa fel încât atunci când dimensionează un proiect – nu știu, poate să fie un stadion în cazul acesta, dar în viitor pot să fie săli de sport, alte active – știind că trebuie să pună o cofinanțare, sunt convins că un primar, un președinte de consiliu județean, va face o dimensionare mult mai corectă, pentru că va trebui să pună și el niște bani și își va face un calcul de posibilități financiare. În condițiile în care, până acum, nu s-au impus astfel de condiții de cofinanțare, ne-am trezit, și ne putem trezi și în continuare, dacă nu luăm aceste măsuri, cu investiții care sunt supradimensionate, care nu au legătură cu realitatea dintr-o comună și, așa cum am spus, avem situații în care avem orașe cu stadioane frumoase, dar fără echipe de fotbal, în care sunt activități ale primăriei, de exemplu, înțeleg. Avem orașe cu mai multe stadioane, dar performanța echipei de acolo și nivelul de susținere nu e de natură să umple nici măcar un stadion la meciurile curente. Şi, atunci, această condiție de a aloca 25% mi se pare una de bun simț. În al doilea rând, a trebuit să facem o amânare a contractării acestor stadioane, pentru că, teoretic, ar fi trebuit să intre de la 1 ianuarie 2027, după actuala reglementare, dar, așa cum v-am explicat, avem niște presiuni financiare importante pentru a susține proiecte care sunt deja începute, care sunt în stadii de 30%, 40%, 50%, și decizia pe care am convenit-o cu Ministerul de Finanțe și cu Ministerul Dezvoltării este că acest mecanism de cofinanțare și de asigurare a alocării de la bugetul de stat să se facă cu data de 1 ianuarie 2028. Asta înseamnă că autoritățile locale, care vor fi de acord cu această formulă, vor semna Convenția de Finanțare, în care tot ce se lucrează până la sfârșitul anului viitor, 2027, va fi asigurat din bugetele locale, după care se va respecta proporția de 75% de la guvern, 25% de la bugetul local. Consider că a fost o măsură bună, care ține, pe de o parte, cont de dorința autorităților locale de a realiza proiecte de investiții la care doresc să participe și, pe de altă parte, ține cont de capacitatea noastră, de capacitatea bugetului, de a asigura aceste confinanțări. Altfel, începem lucrări… Gândiți-vă că, pe CNI sau pe alte linii de finanțare, avem șantiere începute, în care dumneavoastră, vedeți că nu se lucrează în ritmul convenit. Și, pe bună dreptate, cetățenii sunt deranjați dacă văd un șantier care blochează, nu știu, o stradă sau o zonă împrejmuită și nu văd muncitorii pe șantiere și nu înțeleg de ce se întâmplă asta. Sau sunt constructorii slabi, sau administrația beneficiară nu are organizare bună sau nu există finanțare.
Dar când nu există finanțare lucrurile se complică și pentru constructori, și pentru beneficiari, și pentru bugetul de stat, pentru că orice fel de amânare a unei lucrări înseamnă ajustări suplimentare și înseamnă că o lucrare care poate să coste 10 milioane de euro, după ajustare, poate să ajungă la 12, 13, 14 milioane de euro, ceea ce este un cost suplimentar care tot de către cetățeni, într-o formulă indirectă, trebuie suportat. Deci, e foarte bine că se face acest parteneriat și sper că toate autoritățile locale care au aceste proiecte vor accepta această soluție.
Reporter: Dacă tot vorbim despre sport, am văzut cu toții performanța lui David Popovici; înțelegem însă că statul român are ceva restanțe către campionii care vin cu medalii în țară. Cum e pentru România să își plătească „pe caiet”, iată, astfel, campionii care aduc glorie și care aduc renume statului român?
Ilie Bolojan: Cred că România trebuie să asigure condiții cât mai bune atât pentru sportul de masă, dar și pentru sportul de performanță. Și, așa cum v-am spus, am prioritizat lucrările care erau într-o fază avansată. De asemenea, atunci când pot fi acordate premii sau bonificații pentru sportivii care performează, din bugetele care sunt alocate pentru această destinație, întotdeauna s-au făcut aceste alocări.
Reporter: Domnule Blojan, ieri, toate benzinăriile din țară aveau prețul la motorina standard sub 10 lei, asta după ce a fost redusă cu 20% acciza. Astăzi, în schimb, surpriză: toate benzinăriile din țară au prețul la motorina standard peste 10 lei – practic, s-a scumpit din nou, cu 15 bani. Ce să mai înțeleagă românii? Ce se poate face în acest sens?
Ilie Bolojan: Sunt două aspecte. Unul care ține de guvern sau de parlament, care înseamnă un mecanism de reducere a accizei, lucru care deja s-a adoptat – am mai făcut acest lucru și în primăvară, când am avut prima criză legată de preț și de aprovizionare. Al doilea aspect, pe care nu-l putem influența, ține de ceea ce se întâmplă în aprovizionarea cu țiței și cu motorină în principal și ține de realitățile din zona noastră, pe care nu le putem influența. Acestea sunt cele două aspecte.
Ca urmare a războaielor pe care le avem – avem criza din Golf, avem cea din Ucraina -, prețurile de piețele internaționale s-au ridicat și au o anumită volatilitate, în așa fel încât accentuarea tensiunilor, menținerea blocajelor în Strâmtoarea Ormuz sau problemele din Marea Neagră fac ca prețurile să fie ridicate. Imediat ce se ridică, companiile care activează în această zonă își iau măsurile de protecție.
Al doilea aspect ține de logistică, de transportul țițeiului, de exemplu, spre România, și războiul din Ucraina s-a extins în Marea Neagră. Așa cum știți, dacă până acum câteva luni de zile navigația în Marea Neagră era un element care nu se discuta din punct de vedere al unor riscuri, astăzi, ca efect al războiului, există nave care au fost atacate cu drone, deci asta înseamnă riscuri pentru transportatori, asta înseamnă costuri de asigurare în plus, asta înseamnă costuri de transport în plus, și toate, într-o formă sau alta, se regăsesc în ritmul de aprovizionare. Dacă vă aduceți aminte, acum două săptămâni am avut o sincopă de aprovizionare la Rafinăria Petromidia, pentru că petrolierele care aprovizionează regulat această rafinărie n-au mai putut să încarce țițeiul și producția rafinăriei s-a redus la 50%. Acum a reintrat în normal, de săptămâna trecută, dar această fluctuație de prețuri, de elemente de aprovizionare face ca în piață să existe o anumită volatilitate.
Nu în ultimul rând, noi, așa cum știți, noi ne transportăm țițeiul în rafinării, de acolo motorina ajunge în zona terminalului de la Constanța și de la Oil Terminal, cu vagoane cisternă, vine către zona de vest a țării.
Din nou, am avut perioada estivală în care frecvența trenurilor de călători este mult mai mare decât în condiții normale și am avut un deficit de aprovizionare în zona noastră de vest, dar acest lucru a fost rezolvat în ultimele zile și nu ar mai trebui să avem, să spunem, aspecte care țin de volatilități. Dar oricât ne-am dorit, și trebuie să discutăm deschis cu oamenii, nu avem cum să controlăm lucruri care nu pot fi controlate de noi. Avem piețele internaționale, nu este doar la noi această situație, însă creșterea prețurilor la combustibili are un efect asupra inflației; deși estimările de inflație erau că va scădea mai mult, totuși, așa cum vedem, deși a scăzut, inflația este în scădere, există un anumit procent care este dat de creșterea prețurilor la combustibili, care au efecte în toată piața, pentru care inflația nu a scăzut la nivelul pe care l-am estimat.
Reporter: Pentru acurateţe, ați spus mai devreme că sunt probleme din cauza războaielor pe care le avem, România nu e în război.
Ilie Bolojan: Iertați-mă, pe care le avem în lume, dar nu noi suntem implicați în ele. Noi nu avem niciun fel de război, doar că avem efectele acestor războaie, pe care nu le putem noi controla. Vă rog.
Reporter: Domnule prim-ministru, vorbeaţi recent de nevoia de dispecerizare a sistemelor, a prosumatorilor, practic. Cum s-ar putea face asta practic și dacă există riscul ca această dispecerizare să afecteze dreptul la proprietate privată al celor care au investit în astfel de sisteme de stocare și de producere a energiei din surse proprii?
Ilie Bolojan: Aș vrea să clarific aceste aspecte. O bună parte din energia pe care noi o folosim provine din surse de tip fotovoltaic sau eolian. Atât din instalațiile de tip industrial, cât și din cele de tip casnic, din numărul mare de prosumatori – avem în jur de 350.000 de prosumatori – o treime au instalații de stocare. Problema pe care o avem este că, atunci când volumul energiei regenerabile deja devine relevant – 10-20% din producție – el înseamnă că impune o volatilitate puternică în sistem. Și atunci, la prânz, avem o supraproducție, ceea ce ne creează probleme de preluare a energiei, pe de o parte, de distribuire a acestei energii la prețuri foarte mici sau uneori chiar în pierdere, în timp ce acumulăm niște deficite importante de producție seara și suntem puși în situația să importăm sau să introducem alte capacități în bandă, în producție, dar care o fac la prețuri mult mai mari. Și s-a ajuns într-o situație în care, pentru că n-au fost reglementări care să susțină stocarea, avem aceste dezechilibre majore. Și atunci ce am propus? Pe de o parte, să susținem o reglementare care să oblige toți prosumatorii care vor să își lege panourile fotovoltaice, de acum înainte, subliniez, bineînţeles, nu față de cei care sunt, să poată să facă asta dacă au instalație de stocare. Pentru că orice dezvoltare a fotovoltaicului fără capacități de stocare înseamnă, practic, îmbolnăvirea sistemului, pentru că el a fost gândit ca un mecanism de producție în bandă și, dacă nu venim cu stocare, ne creăm probleme. Deci, asta înseamnă un lucru care se referă la viitor, nu la cei care sunt astăzi. De asemenea, o estimare a curbei de consum pe care o au prosumatorii permite firmelor care furnizează energia să își calculeze mult mai bine energia pe care o cumpără, cea pe care o vând, în așa fel încât, la final, costurile care, într-o formă sau alta, sunt socializate, sunt mutate în prețul clienților, să fie mult mai mici. Deci, m-am referit la reglementări care se referă la viitor, care înseamnă susținerea stocării, iar pentru cei care astăzi au panouri de fotovoltaice consider că stimulentele pe care le avem, de tipul unor programe care cofinanțează instalarea de baterii, e un element important pentru ca și cei două treimi care astăzi nu au baterii de stocare, dacă le permite sistemul pe care îl au, să poată să își instaleze baterii de stocare, în așa fel încât să contribuie la echilibrarea sistemului și, seara, să avem mai multă energie în sistem. De asemenea, consider că dacă am face o tarifare dinamică ar apărea un stimul direct, pentru care cei care au fotovoltaic își vor instala baterii, pentru că atunci vor fi stimulați ca tot ceea ce livrează seara în sistem, fiind la prețuri foarte mari, vor fi interesați să facă. Deci, sunt niște măsuri de bun simț și nu există aspecte care țin de naționalizare sau alte elemente de genul acesta.
Dar din nou subliniez, problemele energetice sunt lucruri serioase, care nu se rezolvă prin declarații. Înseamnă politici și strategii pe energie care trebuie menținute ani de zile, înseamnă să vezi care este mixul în prezent. Referitor la energia în bandă, cea care în principal este pe gaz, avem nevoie de centrale suplimentare; sunt într-o fază avansată, pe câteva trebuie să le finalizăm, să îi ajutăm pe cei care au investit acolo. În nuclear, care este o energie ieftină în bandă, avem deja două grupuri de ani de zile, trebuie să le asigurăm funcționarea, dar asta înseamnă să terminăm investițiile pe Dunăre, care să asigure debitul. Iar de Grupurile 3 și 4 nu putem vorbi, dacă nici pentru Grupurile 1 și 2 nu avem apă de răcire. Și, de asemenea, stimul pentru a face stocare. Iar în materie de administrarea sistemului energetic, avem nevoie de profesionişti de performanță în companiile energetice. Sunt patru-cinci companii în acest domeniu care sunt inima sistemului energetic. Dacă aceste companii sunt administrate performant, vom vedea ceva rezultate, dacă sunt administrate mediocru, vedem problemele pe care le avem. Și, din punctul acesta de vedere, realizarea investițiilor de către companiile din energie este vitală, pentru că, așa cum vedeți, o investiție importantă finalizată înseamnă creșterea valorii companiei, înseamnă resurse suplimentare introduse în sistem – și mă gândesc, de exemplu, ce a însemnat faptul că Romgaz a intrat în proiectul Neptun Deep pentru România, ce a însemnat că am achiziționat Azomureș și efectul în agricultura românească și sper că își respectă și angajamentul, ca, la finalul acestui an, să dea în producție și Centrala pe gaz de la Iernut, în așa fel încât să compensăm ceea ce am pierdut din alte sectoare.
Reporter: Domnule Bolojan, ce mesaj aveți pentru liberalii din Timiș, în contextul în care la București vedem distanțarea, vedem scandalul PNL-PSD, am văzut excluderi din PNL a oamenilor care erau apropiați de PSD, iar aici vedem opusul, președintele PNL Timișoara era amenințat cu demiterea și chiar excluderea, pentru că a criticat PSD?
Ilie Bolojan: Vă promit că, în timpul cel mai scurt, vin la sediul PNL la o conferință de presă și vă răspund la toate întrebările politice, dar altfel confundăm lucrurile și nu aș vrea să intru într-o zonă, scuzați-mă, care nu are legătură cu acest…
Reporter: Păi, la partid nu faceţi declarații, domnul premier.
Ilie Bolojan: Vă promit că vin și vă stau la dispoziție pentru toate întrebările. Vă mulțumim foarte mult pentru participarea la acest eveniment. Mulțumesc foarte mult pentru înțelegere și pentru disponibilitate!
Articol preluat de pe gov.ro